Slavă Domnului că există Băsescu, trebuie că-şi spun în fiecare zi nouăzeci la sută dintre gazetari şi dintre oamenii de televiziune, fie că sunt pentru, fie că sunt contra actualului preşedinte.
Dacă n-ar fi fost el, o adevărată industrie de ştiri şi comentarii s-ar fi dus de râpă şi sute de oameni ar fi rămas fără pâine.
Faceţi un experiment: mergeţi timp de un minut, la orice oră din zi şi din noapte, pe Antena 3 sau pe Realitatea TV. Veţi auzi cu certitudine numele lui Băsescu, şi nu o dată, ci de mai multe ori. La fel, un sfert din greutatea cernelii tipografice cu care se tipăresc ziarele constă, cred, în imprimarea numelui, detestat sau admirat, al lui Traian Băsescu. Cred că acest nume e de zeci de ori mai prezent în ziare şi oriunde altundeva decât orice alt nume de politician, artist, fotbalist sau manelist, de fapt mai prezent decât al tuturor la un loc.
Băsescu nu mai e de fapt un om politic, ci o obsesie naţională, o idee fixă, un simptom al unei maladii psihice. Mană cerească pentru prea mulţii doctori de la capul ţării.
E posibil ca, alături de "Dacia" şi "Nokia", industria Băsescu să fie cea mai prosperă zonă a economiei româneşti. Uzine în tregi de dezinformare şi minciună, sisteme întregi ale urii funcţionează integral cu materia primă Băsescu, şi ar da faliment în absenţa ei. Dar cu aceeaşi materie primă merg, la fel de recunoscători, şi lăudătorii lui necondiţionaţi.
Pe lângă industria lucrativă a mediilor, şi industria ideologiilor e alimentată de obsesia noastră homerică: noi nu avem dreapta şi stânga, ci băsescieni şi antibăsescieni. Oamenii noştri politici nu au idei, ci sentimente: băsesciene şi antibăsesciene. E inimaginabil, de pildă, Crin Antonescu fără obsesia antibăsesciană. Preşedintele e stânca fundamentală a gândirii marelui Crin. Dacă nu-l înjură pe Băsescu, penelistul şef e mut ca o lebădă, absent ca trandafirul din buchetul lui Mallarmé, anonim asemenea omului invizibil. Băsescu e un noroc neaşteptat pe capul, altfel vid ca al păpuşilor, al acestui politician de paie.
Ar trebui ca peneliştii să dea zilnic acatiste la biserică pentru sănătatea duşmanului lor esenţial, prin care se definesc ca doctrină. Când Băsescu nu va mai fi preşedinte, PSD-ul le va arăta acestor politicieni de fiţe ce înseamnă adevărata tiranie.
Dar nu-i totuna: Ponta n-o să fie niciodată o obsesie, nici măcar pentru liberali... Alta ar fi cu Adrian Năstase... Ce să mai vorbim de moguli (că tot a recunoscut Ponta că sub Geoană ei controlau PSD-ul sută la sută)?
Patriciu pare desperecheat în absenţa obsesiei Băsescu, asemenea lui Stan fără Bran, a lui Tom fără Jerry, a lui Sacco fără Vanzetti. Cei doi sunt atât de ferecaţi în cercul urii lor, încât sunt convins că miliardarul va face o depresie când preşedintele va cădea. Dar bietul Felix motanul? Ce se va alege de el când nimeni nu-l va mai alinta cu acest simpatic nume? Cât de banal sună, prin comparaţie, Dan Voiculescu, oricâte grade i-ai adăuga... Fericitul Felix tot pe spinarea lui Băsescu şi-a înălţat partidul pur şi conservator, şi tot prin zilnicele ofrande la picioarele statuii prezidenţiale supra vieţuieşte. Ofrande, da, căci ura permanentă devine până la urmă un fel de cult invers, un fel de liturghie neagră adresată unui zeu demonizat.
Ce să mai zici de Vîntu, de Mazăre, de Vadim, de armata de Ciutaci cu picioare deocamdată întregi, care nu trag niciodată aer în piept decât ca să-l expire pronunţând "Băsescu"? Niciodată un nebun n-a pronunţat numele Napoleon mai des decât pronunţă această tagmă, zi şi noapte, ceas de ceas şi clipă de clipă, pe o mie de voci, până la greaţă, până la grotesc, numele lui Băsescu.
Cu mâinile la urechi, îţi vine să strigi din toate puterile: ajunge! Cât va mai dura acest cult al personalităţii pe dos? S-a depăşit orice limită. Adulaţia permanentă, ca-n vremea lui Ceau şescu, e dezgustătoare, dar la fel e şi înjurătura continuă, înverşunarea permanentă asupra unui om cu bunele şi relele lui.
E momentul să terminăm cu nebunia asta. Am mai spus-o: pentru binele său şi al nostru, preşedintele n-ar fi trebuit să mai candideze pentru încă un mandat. În ultima vreme spune şi face prostii tot mai des, nimeni nu-l mai poate apăra. Organizaţi alegeri anticipate şi daţi-l o dată jos, să terminăm cu antenele şi realităţile, cu armatele de lătrăi, cu psihoza asta care ne mănâncă zilele. Cu industria Băsescu, poate prosperă, dar şi cea mai poluantă posibil. Apoi încăieraţi-vă între voi, PSD cu PNL, popularii cu ţărăniştii, mogulii noştri cu mogulii voştri. Faceţi ce vă este în fire, măcar se mai schimbă scena...