Zona predicţilor este una extrem de riscantă mai ales atunci când obiectul acestora îl reprezintă evoluţiile globale. Voi încerca totuşi astăzi să atrag atenţia asupra acelor dezvoltări care ni se par cele mai probabile pe termen scurt şi mediu.
Astfel, în pofida tuturor speranţelor şi a optimismului unor guverne sau al unor personalităţi publice din întreaga lume, anul 2012 nu va marca sfârşitul crizei globale. Criza va continua să afecteze în mod esenţial planeta, dar consecinţele acesteia sunt încă foarte greu de prevăzut. Comportamentele economice probabil se vor schimba în mod esenţial, decidenţii politici vor fi de multe ori obligaţi să ia hotărâri pe care astăzi nici nu şi le pot imagina, uneori chiar vom sesiza apariţia unor tensiuni interstatale care acum nici nu ne trec prin minte. Raportul de pondere economică şi politică dintre diversele continente se poate schimba semnificativ, în mod cert în defavoarea Europei şi, probabil, chiar şi în defavoarea Americii de Nord. Şi ierarhia ţărilor emergente va fi alta, China pierzându-şi poziţia dominantă din acest grup de state.
Pe termen scurt singura evoluţie uşor de previzionat este aceea a intensificării tensiunilor din Orientul Mijlociu, atâta vreme cât instabilitatea pare a se reinstaura repede într-un Egipt controlat de armată, dar mai ales atâta vreme cât Siria continuă să fie locul de desfăşurare al unor ample manifestaţii ale opoziţiei, dar şi locul în care formele represive devin pe zi ce trece tot mai sângeroase. Ambele state, atât Egiptul, cât şi Siria au un potenţial geo-strategic important şi deci evoluţiile politice din acele state vor avea consecinţe globale. Recentele manevre ale armatei siriene arată hotărârea guvernului de la Damasc de a rezista militar oricărei intervenţii internaţionale. Europa anului 2012 va suferi schimbări esenţiale. E greu de ştiut dacă moneda euro va supravieţui sau nu, este însă destul de probabil ca ea să reziste ca formă a voinţei politice. Federaţia Rusă nu se simte nici ea prea bine şi asta în pofida faptului că procesul de înlocuire "la comandă" dintre domnii Putin şi Medvedev pare a funcţiona. Rusia are însă resurse enorme care o vor ajuta să supravieţuiască şi odată cu ea regimul Putin Medvedev, în pofida creşterii vizibile a numărului şi a calităţii contestatarilor săi.
Africa nu va fi în niciun fel cel mai liniştit loc de pe planetă. Acumularea unui număr tot mai mare de tensiuni locale şi zonale va face chiar şi din multe regiuni ale Africii negre, spaţii cu un cert potenţial exploziv.
Trebuie să privim cu mare atenţie evoluţia relaţiilor chino- indiene, două ţări cu potenţial enorm, dar pentru care o tensionare a raporturilor dintre ele ar avea cu certitudine efecte globale.
În Asia şi în zona Pacificului zilele acestea au adăugat o noua componentă care favorizează la escaladarea tensiunii - dispariţia dictatorului nord- coreean. O Coree de Nord condusă de un tânăr de sub 30 de ani, cu puteri excepţionale (dacă acestea îi vor fi recunoscute de către asociaţii tatălui său) cu o educaţie occidentală, dar semanând fizic izbitor cu bunicul său, fondatorul dinastiei comuniste nord- coreene, nu poate reprezenta decât o spină iritativă pentru vecinii sud- coreeni, pentru japonezi şi de ce nu pentru aliaţii americani ai acestora. Nu trebuie uitate China şi Federaţia Rusă, în mod cert nemulţumite de noua lor relaţie cu Coreea de Nord, mult mai instabilă decât în deceniul anterior.
Ne aşteaptă deci vremuri interesante.