Sunt şi eu surprins şi îngrijorat, ca om de cultură, de numirea domnului Andrei Marga la conducerea Institutului Cultural Român.
Dar, dacă te gândeşti la cine l-a numit, înţelegi imediat că nu puteai avea mari pretenţii. S-a scris în presă că această numire a fost una politică, şi e mai mult decât evident. Când până şi colegii săi de rebeliune contra statului român şi-au dat seama că nu pot continua cu domnul Marga la Externe, el a fost discret înlocuit. E limpede că numirea sa la ICR a fost o compensaţie pentru "afrontul" care i s-a făcut. Faptul că nici măcar nu a fost audiat de comisia parlamentară înainte de a fi numit, procedură nelegitimă, întăreşte această concluzie. Dar să nu ne cramponăm acum de aceste mici ilegalităţi, pâinea cea de toate zilele a guvernării actuale. Îl cunosc de multă vreme, e drept, nu foarte îndeaproape, pe domnul profesor Marga. Îl respectam înainte să am surpriza să-l găsesc printre insurgenţii uselişti. Cu el s-au pornit reformele în învăţământul românesc, care din păcate a dus-o apoi numai în reformarea reformelor. Şi acum cred că pe vremuri a fost un bun ministru al Educaţiei. Dar mărturisesc că toată stima mea pentru acest om s-a dus de râpă când l-am văzut ministru de Externe în cel mai mizerabil, mai dubios şi mai nociv guvern pe care l-am avut după 1989, când mi-am dat seama că face parte din grupul de pucişti, că le serveşte interesele, că participă disciplinat şi plin de râvnă la asaltul contra democraţiei româneşti. Am fost şi eu, ca toată lumea, uluit de primele lui declaraţii în această calitate: lăudarea lui Putin şi reorientarea politicii noastre externe către răsărit. Am rămas încremenit când am aflat că, împotriva legii, ministrul Marga a facilitat plecarea lui Victor Ponta la Bruxelles în locul preşedintelui Băsescu printr-o manevrare de hârtii demnă de un jucător de alba-neagra. N-am mai ştiut ce să cred când acelaşi ministru de externe a încercat să justifice politica antieuropeană a guvernului său şi să ascundă gunoiul intern de ochii Europei şi Americii. Nu ştiu ce l-a determinat pe domnul Andrei Marga să părăsească rodnica sa carieră universitară, unde era stimat de colegi, ca să se arunce, alături de nişte briganzi politici, întro asemenea aventură care ne-a ruinat reputaţia externă, ca să nu mai vorbesc de economie şi de credibilitatea politicienilor noştri. Tot ce pot să spun e că a făcut-o lată, lată de tot, şi că, după destituire, un om de onoare n-ar mai fi scos vreodată capul în lume. În plus, domnul Marga mai trebuie să-şi rezolve urgent probleme legate de trecutul său. Nu pot spera decât că lucrurile apărute în presă în privinţa colaborării domniei sale cu fosta Securitate se vor dovedi nefondate. În aceste condiţii, venirea sa la conducerea ICR, o instituţie super-performantă sub fosta conducere, ar putea avea un impact negativ nu numai asupra imaginii culturii româneşti în străinătate, ci şi în privinţa imaginii generale a României. Cât timp Augustin Buzura a fost la conducerea fostului ICR, sub egida lui Ion Iliescu, instituţia a fost nefrecventabilă. Sunt multe şanse ca ea să devină şi mai nefrecventabilă azi, când politizarea sa urcă pe noi culmi. Nici în privinţa competenţei propriu-zise a d-lui Marga în domeniu cultural nu-mi fac mari iluzii, mai ales secondat de un om lipsit de merite ca Horia Gârbea. Îmi pare rău s-o spun, dar cred că domnul Marga va pune această instituţie pe butuci. Venirea lui Marga la conducerea ICR ar putea avea un impact negativ asupra imaginii culturii româneşti în străinătate