După ce am văzut din nou cu toţii, oriunde ne-am fi aflat pe planetă, cât de convins au reacţionat din nou grecii în faţa oricăror tentative de extindere a austerităţii, după ce televiziunile au atras copios atenţia asupra nemulţumirii generale a poporului elen, după ce a fost deosebit de comentată aparenta contradicţie dintre protestul popular şi opţiunea majoritară în favoarea Europei şi a spaţiului euro (evidenţiată de sondaje extrem de recente), în urmă cu două zile Grecia pare a fi primit o nouă gură de oxigen, care nu va face decât să îi amelioreze suferinţa, puţin probabil să o salveze de la colaps.
Între timp, la Bucureşti, aflăm că unul dintre programele europene cele mai cunoscute, cel consacrat îmbunătăţirii calitative a resurselor umane este blocat datorită unor nereguli pe care Bruxelles-ul le-a identificat. Consecinţele, în pofida asigurărilor repetate pe care unele surse guvernamentale le dau, vor fi dezastroase. De acolo de unde văd eu lucrurile, dintr-o Universitate românească, din cea mai importantă Universitate a acestei ţări, decizia Bruxelles-ului de blocare a acestui program sectorial va afecta în mod direct, imediat şi dramatic, un număr important de cercetători şi cadre didactice, un număr important de tineri integraţi unor programe doctorale sau post-doctorale. În pofida a ceea ce se crede în deobşte, dincolo de mici asociaţii de apartament care s-au ocupat formal de redirecţionarea profesională a unor oameni şi care pe această cale şi-au însuşit sume importante din bani europeni, cele mai cunoscute Universităţi din această ţară ca şi unele institute de cercetare ale Academiei Române, au reuşit cu inteligenţa şi eficienţa să adauge alocaţiilor bugetare şi veniturilor proprii sume pe care în mod justificat şi cu totul benefic Uniunea Europeană le-a furnizat. Aceşti bani au fost folosiţi de pildă pentru acordarea unor burse de studiu pentru tineri în perioada de pregătire a tezei de doctorat sau pentru cercetări importante a altor persoane, deja doctori, incluşi unor proiecte de studii post-doctorale utile propriilor Universităţi, dar şi cunoaşterii româneşti în ansamblu. Mi se pare, deci, cât se poate de dăunător, nedrept, extrem de grav, faptul că din cauza proastei organizări, a incapacităţii administrative, a subordonării politice şi uneori a traficului de influenţă utilizat în cazul unor asociaţii fantomă, măsurile, în unele cazuri justificate ale Comisiei Europene, afectează largi categorii de tineri cercetători care îşi fac onest şi eficient meseria. De fapt, dincolo de indivizi, şi unele instituţii au de suportat consecinţele acestei hotărâri, instituţii de cercetare sau de învăţământ superior care şi aşa erau supuse unor importante presiuni financiare datorate ritmului extrem de lent în care sistemul de rambursare funcţionează. Ce legătură au toate acestea cu ce se întâmplă în Grecia? Eu cred că în bună măsură situaţia actuală a Greciei se datorează şi felului în care în decursul timpului această ţară, elita ei politică ca şi cetăţeanul de rând, s-au raportat faţă de banul public în general şi faţă de fondurile europene în special. Nu voi uita niciodată un episod interesant care a avut loc acum mai bine de zece ani, atunci când un prieten de-ai mei, cu dublă cetăţenie română şi greacă, mi-a povestit ce probleme importante în justiţie avea partenerul său de afaceri care construise în Grecia o fabrică la care contribuţia europeană trebuia să fie de 70%. În momentul în care oficialii europeni au verificat realitatea contabilă la incheierea operaţiunii, au constatat că Bruxelles-ul contribuise la construirea acelei fabrici cu 130%. Desigur grecii au o mai lungă experienţă decât a noastră în manipularea infracţională a fondurilor europene. Uitându-ne unde au ajuns ei astăzi, sper din tot sufletul că evoluţia noastră să nu urmeze acelaşi model.