Răzvan Exarhu:"E vizibilă credinţa că tot ceea ce este valoros trebuie să fie în primul rând foarte scump, trebuie să fie înzorzonat şi mare."
Libertate, te iubim, noi ca tine n-o să fim. Acum pare că libertatea costă mult şi că arată destul de urât, poate din cauza celofanului. A fost normal să treacă necomentat un moment care ar putea deveni în şcoală o lecţie subtilă despre înţelepciune şi graţie. La nunta de diamant, Regina Ana a primit un buchet din flori de mazăre, la fel cum s-a întâmplat în urmă cu 60 de ani. Probabil că puţină lume îşi imaginează că mazărea poate înflori, cu atât mai puţin că florile ei ar merita să compună un buchet, mai ales un buchet regal.
Sună aproape ireal, pare o greşeală a unui ziarist grăbit, e de neimaginat apropierea firească între două simboluri atât de îndepărtate în ierarhiile contemporane ale importanţei. Există un slogan publicitar genial, pentru broscuţele VW, care nu ar fi avut niciun ecou în lumea noastră fudulă şi care funcţionează ca un pistol de start pentru o perspectivă inversată: Small is beautiful. E greu de construit o metaforă care să funcţioneze la fel de bine ca un buchet de flori de mazăre în mâinile unei regine. La prima vedere, e vorba despre un rafinament desăvârşit şi o simplitate precisă ca tăietura diamantului. Pare că cel mai greu lucru este să fie să faci vizibilă frumuseţea lucrurilor nebăgate în seamă, umile în aparenţă pentru cei pasionaţi de sclipici, tăcute şi copleşitoare în revelaţia puterii lor de a vrăji privirea atunci când sunt descoperite. Îţi mai trebuie şi o libertate uriaşă de a face alegerea pe care nimeni nu ar îndrăzni nici măcar să şi-o imagineze, cu atât mai puţin să şi-o asume.
E fascinant exerciţiul de a culege ceva lipsit de importanţă şi valoare pentru ochii majorităţii şi de a-i descoperi perechea care îl face să strălucească aşa cum părea să-i fie interzis din firea lucrurilor. E vizibilă în jurul nostru credinţa că tot ce e valoros trebuie să fie în primul rând foarte scump, trebuie să fie înzorzonat şi mare, colorat şi îndepărtat de firesc. De aceea, după libertatea spiritului mai e nevoie şi de un curaj al viziunii, de bucuria de a face acel pas foarte mic, tocmai pentru că vine de la sine, un pas care are puterea de a face lumea mai frumoasă şi mai misterioasă. Regii şi poeţii au puterea de a face vizibile lucrurile invizibile, de a arăta uneori că toate lucrurile sunt egale în importanţă şi că stă în puterea noastră să descoperim calea către răsplata lor atât de bine ascunsă.
E un joc deschis oricui, ar trebui să facă parte din educaţia oricărui copil respectul pentru toate fiinţele şi lucrurile care ne pun la încercare atunci când trebuie să găsim formula magică prin care începe transformarea lor. Nimic mai frumos decât să aşezi ceva atât de comun, cum e sarea, de exemplu, într-un recipient de mii de ori mai valoros, să îndrăzneşti să treci de barierele care îţi spun că nimic în jurul nostru nu se poate schimba şi totul trebuie făcut veşnic la fel de urât, la fel de mecanic, la fel de lipsit de bucurie. Mai presus de orice însă, rămâne privilegiul pe care ţi-l oferă admiraţia pentru spiritele luminate. În rest, cum spune Gellu Naum, se trăgeau clopotele şi din ele cădeau doar bucăţi mari de vată.