Tocmai mă pregăteam să îndrug nişte vorbe pe ideea amnistiei fiscale pentru capitalul repatriat, pe stil italian, care, cu plusurile şi minusurile ei, ar fi meritat discutată, dar văd că i-a aplicat deja Dinu Patriciu sărutul morţii.
Cu credibilitatea minus infinit pe care o are - împreună cu alţi câţiva moguli ai capitalismului de partid şi de stat - omul e în stare să îngroape orice, chiar o idee banală, doar ponunţându-se pentru.
Dacă mâine va zice că apa curge la vale, toată ţara se va aştepta ca râurile s-o ia la deal. (Ca în cazul petrolului, pe care deunăzi îl vedea la peste 200 dolari pe baril: vă rugăm, dl Patriciu, ieşiţi urgent cu o prognoză pesimistă, că iar au început să urce preţurile la pompă.)
Însă nu doar mogulii roz vorbitori, ci ţara toată a devenit zilele astea o echipă de căutători de dopuri pentru găurile din buget, precum selecţionerii de Cişmigiu, în urma şocului electric aplicat în direct la TV de preşedinte. Ceea ce nici nu e rău, pentru că implicarea cetăţenească nu strică, doar un pic inutil în afara câştigului emoţional, după cum vedeţi din babilonia de postări, majoritatea neinformate, de pe forumuri, care vehiculează mai mult sentimente decât idei fezabile.
Mai grav e că toate partidele au fost prinse în ofsaid de vizita FMI, cu zero idei în mapă şi o grămadă de schelete bugetare în dulap. Premierului i-a fost anulat în ultima clipă biletul de avion pentru America, unde avea aranjată o ceremonie privată, deşi se ştia de misiune şi trendul negativ al încasărilor.
Aliaţii de guvernare sub stindardul generalului Oprea - şi în special fostul ministru Marian Sârbu - sunt chiar cei care, cu trei ani în urmă, au băgat în faliment sistemul de pensii, ca iniţiatori ai „legii 50%”. Avertizam de atunci că se creează un Caritas al pensiilor care în scurt timp nu vor mai putea fi plătite (www.sar.org.ro/files/Policy memo24-1.pdf, adică exact ce vedeţi acum) iar ei replicau cu populism şi aroganţă că au soluţii de subvenţionare a pensiilor de la buget „după model european”, doar că suntem noi proşti şi nu le vedem.
Acum dl Sârbu&comp ar face bine să dea fuga şi să aducă repede soluţiile din Europa, pe unde le ţin pitite, nu să coguverneze cu gura plină şi zâmbet larg pe un program exact opusul a ceea ce au predicat. Sau măcar să iasă în presă cu o mea culpa, am fost un dobitoc, ceva…
Opoziţia e la fel de patetică. PNL a fost evident surprins că guvernul n-a mai mărit impozitele, ei fiind pregătiţi să depună o lacrimă politică pe umărul mediului de afaceri. Cum umărul nu mai e pe moment disponibil, liberalii tot se opun, anume tăierii cheltuielilor, urmând să ne contacteze ulterior cu motivaţia.
Până acum nu au dezvăluit decât că ar vrea să-l dea jos pe Boc (OK, că de-aia e opoziţie) şi că, dacă ar fi la guvernare, ar veni cu un plan bine pus la punct, al cărui conţinut nu poate fi încă dezvăluit (poate, numirea lui Meleşcanu la Curtea Constituţională? Sau înlocuirea lui Bogdan Olteanu de la BNR, să terminăm odată cu politizarea, cum bine zice Antonescu?)
PSD se opune şi el. Dar, spre deosebire de PNL, Ponta nu doar că are un plan - are o mulţime, toate contradictorii. Ei sunt contra reducerii de cheltuieli, dar sunt şi pentru reducerea veniturilor, prin TVA scăzut la produse alimentare. Sunt împotriva tăierii lefurilor, dar şi pentru impozit progresiv, care mai mult pe lefegii apasă, că doar marile venituri în România nu sunt pe fluturaşul de salariu. Vor combaterea fermă a evaziunii şi corupţiei, dar au probleme de principiu cu ANI, ANAF şi, în general, cu oricine caută prin conturile marilor învârtitori de terenuri. În cor vor intra (din nou) liderii de opinie şi presa când peste câteva zile se va veni cu episodul doi: lărgirea bazei de impozitare, adică strângerea şurubului pe contracte de colaborare, drepturi de autor etc.
Măsura e inevitabilă, pentru că, după cum s-a observat deja, tăierile de cheltuieli nu sunt suficiente. Am doar două întrebări aici. Unu: va fi guvernul Boc onest să propună nu doar măsuri punctuale, ci o întreagă dezbatere pe veniturile bugetare, incluzând şi zonele până acum tabu, unde România nu realizează colectare la nivel mediu european, cum ar fi redevenţele pe resurse minerale? Şi doi: îi va trata cu mai mult respect pe cei care totuşi plătesc impozite?
Ca să dau doar un exemplu, după ce că forfetarul e în sine o măsură controversată, Finanţele îl mai aplică şi şmechereşte, trimestrial, astfel încât, dacă o firmă are profit mare pe un trimestru (deci, achită 16%) şi mic pe celelalte trei (deci, plăteşte forfetarul), pe total an va plati o sumă mai mare şi decât 16%, şi decât baremul forfetar anual ce îi revine!
Nu e neştiinţă: când am întrebat un înalt funcţionar ce e cu asta, răspunsul a fost de genul, „e, vă facem şi noi un pic din normele de aplicare, luăm un ban în plus, vă (aia) pe voi atâta pentru câteva sute de euro...”.
Ăsta e genul de aberaţii care enervează şi decredibilizează reforma: statul se milogeşte pervers de tine seara la TV, că vremuri grele, că solidaritate, tu accepţi să dai un preţ mai mare, iar a doua zi te ia de fraier şi te fură la rest pe faţă, ca un chelner nesimţit.