Mircea Marian: "Începutul este banal. La Cănţăreşti, în Vaslui, un poliţist a oprit o maşină care circula cu 75 de kilometri pe oră."
Şoferul, un şmecheraş care a stat la puşcărie în Polonia şi a fost repatriat de patru ori din Ungaria şi Belgia, a înjurat, l-a ameninţat pe agent că, dacă nu se dă deoparte, îl calcă cu maşina şi apoi a demarat în trombă. Până aici, o scenă obişnuită din viaţa unui tablagiu de la Circulaţie. Numai că moldoveanul din această poveste s-a enervat, a scos pistolul aflat în dotarea Poliţiei Române şi a tras. Unul dintre gloanţe a trecut milimetric pe lângă capul fugarului. Îmi pare rău că nu l-a nimerit. Măcar să-l fi lăsat fără o ureche. Pentru că, o recunosc sincer, sunt plin de frustrările celui care pur şi simplu nu mai are curaj să se urce la volan de teamă că, într-o bună zi, vreun şofer isteric va scoate bâta de baseball şi mă va lăsa lat în mijlocul şoselei.
Acum câteva luni, unul s-a ţinut după mine vreun sfert de oră doar pentru a mă înjura - îmi exercitasem drepturile pe un drum pe care eu aveam prioritate, iar el, deşi avea o maşină de teren de vreo 30.000 de euro, a fost nevoit să mă lase să trec. Îl înţeleg şi pe poliţistul din Vaslui. Sunt convins că ar fi vrut să vadă explodând ca un pepene capul nenorocitului care a vrut să-l calce. În fiecare zi, el şi colegii săi sunt umiliţi de mafioţii locali, care au bani să-şi cumpere maşini puternice. De politicieni şi de odraslele lor, care au pile la conducerea ministerului. Tipii aceştia, după ce te omoară sau te schilodesc pe viaţă, îşi angajează un avocat puternic, iar în câteva luni au scăpat din nou pe şosele. „Am eu grijă de poliţiştii ăştia care se ocupă de familia mea“, a spus Silviu Prigoană, după ce fiul său, Honorius, a fost prins conducând, deşi avea carnetul suspendat. Astfel de ameninţări nu sunt vorbe goale, atunci când sunt formulate de oameni atât de puternici. Pot confirma acest lucru poliţiştii din Argeş care şi-au permis să sancţioneze o judecătoare. Prin tot felul de şmecherii juridice, femeia a reuşit să scape, deşi primele analize indicau că ar fi fost beată criţă. Dar, în final, judecătoarea a fost cea care i-a târât în judecată pe agenţii de circulaţie. Ce poate înţelege un amărât de agent din Vaslui din toate aceste întâmplări? Că singurul mod în care poţi să faci dreptate pe şoselele din această ţară este să pui mâna pe pistol şi să ţinteşti cât mai bine. Trebuie însă să facem o dihotomie între agentul din stradă şi chestorii care stau în birouri şi trag sforile.
Aceştia sunt cei care colectează beneficiile accidentelor muşamalizate sau ale carnetelor distribuite celor care nici măcar nu trec prin sala de examen. Şeful serviciului de permise Argeş, aflat în arest, a putut plăti fără probleme cauţiunea de 25.000 de lei. Crede cineva că ceea ce s-a întâmplat la Poliţia Rutieră din acest judeţ nu se repetă, eventual la o scară mai mică, şi în alte regiuni? Dar va merge procesul din Argeş până la capăt? Pentru că sunt câteva mii de persoane suspectate că au dat mită pentru a primi un carnet de şofer, inclusiv actualul primar al sectorului 4. Mituitorii vor fi şi ei pedepsiţi, aşa cum prevede legea? Nu, nu cred. Una dintre soluţii pentru ca Poliţia Rutieră să funcţioneze ar fi fost ca această structură să treacă în subordinea autorităţilor locale. O dată la patru ani, primarul ar fi răspuns în faţa alegătorilor şi pentru modul în care a ştiut să gestioneze traficul din localitate. Edilii nu ar mai fi obligaţi să se milogească la ministrul de interne pentru a le împrumuta agenţi care să fluidizeze circulaţia. Dar nici unul dintre politicienii care au deţinut conducerea poliţiei nu a vrut să dea din mână acest puternic factor de influenţă. Iar în loc de concluzie, iată o poveste adevărată: acum câţiva ani, îi relatam unuia dintre miniştrii de la interne - cu care aveam o relaţie amicală, dar corectă, credeam eu, în naivitatea mea - despre umilinţele îndurate de bucureşteni la secţiile de accidente uşoare şi la înmatriculări.
Personajul se uita la mine uşor iritat şi nedumerit, dar eu, pe cât de entuziast, pe atât de stupid, nu conteneam să-i explic cât de popular ar deveni dacă i-ar ajuta pe bucureşteni. A doua zi, mă sună un prieten din presă, care se ocupa de activitatea poliţiei, şi mă întreabă: „Mircea, în cazierul tău nu sunt decât două accidente uşoare şi două amenzi pentru depăşirea vitezei? N-ai şi tu un accident serios, cu morţi sau răniţi, nu te-a prins nimeni conducând beat?“. Uluit şi uşor speriat, îl întreb ce se întâmplă. „M-a sunat şi pe mine unul dintre şefii poliţiei şi mi-a spus că a primit ordin să te ajute şi să-ţi rezolve toate problemele!“. Nu a fost nevoie să mai întreb cine a dat ordin ca eu personal să fiu „ajutat“ şi cum urma să se întâmple acest lucru.