Uite, eu ţin post, ştii ce tare e? Nu vrei să ţii şi tu cu mine, să fim mai mulţi la mântuire?
Postul a devenit o formă pioasă de îmbuibare cu borhot vegetal de sinteză. E o ocazie unică pentru toate doamnele cu unghii luuuuungi, roşii şi foarte lucioase să miroasă a usturoi ca navetiştii şi să vorbească despre urzici, detox şi botox de casă, de la ţărani.
Primul lucru pe care îl poţi afla de la un preot de bun-simţ e că nu trebuie să vorbeşti despre asta. Adică, să ţii post nu e ca şi cum te-ai duce la sală. Poate că nu are cine să te ajute la haltere şi, pentru că tot te simţeai singur pe o pânză de păiaaanjen, ai mai chemat un elefant. Uite, eu ţin post, ştii ce tare e? Nu vrei să ţii şi tu cu mine, să fim mai mulţi la mântuire? În loc să spună pardon, scuzaţi, nu gust ceafă de porc, pentru că sunt cu maşina, biata ţoapă creştină de ocazie spune: dragă, dar eu ţin post, nu ţi se pare că am mai slăbit?
Te uiţi la faţa omului şi te pocneşte râsul când te gândeşti că dragostea pentru Hristos şi credinţa au ajuns să-i facă pe bieţii ortodocşi să piardă ore în supermarketuri comparând calitatea diverselor sortimente de crenvurşti şi tobă vegetală, de hamburgeri şi şniţele vieneze de soia, de peşte şi lapte de soia. De fapt, Iisus a intenţionat să crească vânzările de soia, dar abia acum începe să iasă treaba asta la iveală, odată cu restul dezvăluirilor din romanele lui Dan Brown. Se poate ţine post şi la McDonald’s, dar şi la Hanul creştinilor veseli, de unde izvorăsc atât iahnia, cât şi şpriţul cel de toate zilele, care e de post, că n-are carne, bată-l norocul. Iertarea păcatelor pândeşte şi la fraţii noştri musulmani, doar să fiţi atenţi ca şaorma vegetariană să fie şi de post, cunoscătorii ştiu de ce. E interesant că multă lume iese în continuare la restaurante fără nicio legătură cu povestea asta şi cere cu o oarecare îndreptăţire să primească un sushi de post, cum se făcea pe vremuri în Sihăstria Putnei. Sunetele care însoţesc masa sunt departe de a avea legătură cu măsura, cumpătarea, reculegerea pe care ar trebui să le trăiască plenar orice fomist creştin.
Am întâlnit chiar şi un avocat (!!!) care părea că ţine post, dar a ţinut să precizeze că doar mănâncă de post, nu ţine post. E o formulă care descrie bine situaţia din ţară. Vedete supraponderale, fufe cu dizabilităţi în bucătărie, plus pleiada de nespălaţi care vorbesc cu ochii închişi despre Dumnezeu, toţi sunt în mare vervă să rezolve cu reţete savuroase de post, la televizor şi pe unde mai prind, marele chiorăit de maţe ortodox. Nu ştiu însă ce se fac femeile astea balonate de la noi din ţară, că nu e voie cu iaurt în post. Va trebui să se pogoare a treia oară Dan Brown şi să arate prin vocea unui călugăr izgonit dintr-o multinaţională că nici laptele, nici iaurtul nu mai conţin de mult lapte sau lactate, în genere, deci sunt ok pentru toţi cei care caută calea şi adevărul.
Nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat pe lume dacă vreuna din fetele din "Sex and the City" ar fi trecut la ortodoxie, şi-ar fi lăsat barbă ca Joaquin Phoenix şi ar fi început să ţină post. Şi pentru că peştele tot de la el se împute, de Florii, la Braşov, neocreştinii în bocanci din Noua Dreaptă în Stângul vor trebui să decidă dacă sângele vărsat dintr-un nas de gay e de post sau e ok. În rest, privesc cu încredere spre apocalipsa mayaşă de la anul şi vreau să închei cu un mesaj de pace, creştinesc, descoperit de directoarea BCU, doamna Mireille Rădoi, pe un perete dintrun local de alimentaţie publică din Giurgiu: "E greşiţi CARE crede că cineva are ceva cu cineva. Nimeni nu are nimic cu nimeni".