Am rămas pe gânduri când noul şi priceputul ministru de externe a declarat că "există o zonă în litigiu în ceea ce priveşte chiar frontiera de stat, marea teritorială" dintre România şi Bulgaria. "E drept, este vorba de 17 kilometri pătraţi", a anunţat Cristian Diaconescu.
Prima reacţie a fost că ministrul nostru de externe, diplomatul numărul 1 al ţării, apelează la un truc politic. Dacă i-a mers cu Serbia de ce să nu încerce şi cu Bulgaria, mai ales că şi ăştia sunt vai de mama lor. Chiar mi-am închipuit că după câteva semnale transmise spre Kremlin, în povestea tezaurului românesc reţinut din 1917, Cristian Diaconescu vrea să înceapă un Jihad cu vecinii. Vrea să crească în ochii publicului, în ochii electoratului.
M-am pus temeinic pe documentare. Porţiunea respectivă, petecul de pământ era să-i spun, de circa 350 de kilometri pătraţi este o zonă strategică, necesară României. După căderea comunismului şi România, şi Bulgaria au trebuit să vină la masa negocierilor pentru a împărţi apele teritoriale conform legislaţiei internaţionale, iar acest perimetru a rămas în dispută. Negocierile româno-bulgare pe tema delimitării spaţiilor maritime au debutat în anul 1994, iar până acum au avut loc 17 întâlniri fără niciun rezultat, ultima în decembrie.
Miza este însă enormă. Exact prin acestă zonă a platoului continental din Marea Neagră va trece conducta South Stream. Proiectul nu-i o glumă: South Stream vizează construirea unei conducte de transport de gaze naturale din Rusia către Bulgaria, prin Marea Neagră, şi, mai departe către Grecia, Italia şi Austria. În plus dacă vom avea succes, România va avea peste 50 de metri lineari comuni cu platoul continental al Turciei. Ceea ce ar constitui un avantaj prin crearea unei conexiuni directe cu Turcia în cazul în care proiectul Nabucco ar fi finalizat. Iată cum, această zonă, un adevărat Cui al lui Pepelea ne asigură accesul la cele două mari proiecte, South Stream şi Nabucco!
După ce am mai aflat că oneşti, bulgarii negociau cu marea companie Exxon suprafaţa care se afla în litigiu cu România mi-am dat seama de enorma ei miză, de valoarea geostrategică a acestei zone şi de politica naţională pe care o duce Cristian Diaconescu. Dacă Exxon accepta oferta bulgarilor, iar zona ne era retrocedată, urmau ani de zile de interminabile procese, şi sute de milioane de dolari cheltuiţi prin instanţele internaţionale.
Bătălia diplomatică pe care o duce Cristian Diaconescu este absolut corectă şi de interes naţional. De aceea m-a mirat la culme atitudinea fostului ministru de externe, Teodor Baconschi care a explicat că litigiul cu Bulgaria se referă la “o mică suprafaţă în disputa apropo de delimitarea apelor teritoriale, dar nu e mare lucru. E o problema instituţională de politică externă. Nu văd de ce a scos-o la iveală domnul Diaconescu". Mie îmi era simpatic Baconschi, teolog şi el, dar declaraţia sa parcă aparţine unui nătâng. Nu e mare lucru???? Alo domnu’ diplomat! Conexiune la două gigantice conducte, o zonă bogată petrolieră, că doar de aia venea Exxonul aici, vă spun ceva? Şi a mai condus externele româneşti! Declaraţia vicepreşedintelui PSD, Corina Creţu, care a anunţat de la Bruxelles că vezi-Doamne UE ne vede ca un stat problemă, nici nu o mai comentez, din jenă!
Domnule Diaconescu îţi ţin pumnii! Văd şi eu un om pe care-l interesează România! Citiţi şi:
- Poker geopolitic pentru peticul de pământ de sub Marea Neagră: România vrea să joace dur cartea South Stream