Am fost la "Zilele Pamfil Şeicaru" din Buzău, prilej de discuţii despre presă. Cu inimosul Sorin Burlacu de la Biblioteca Judeţeană "V. Voiculescu", cu colegii de la "Opinia Buzăului", cu zeci de adolescenţi…
Da, este adevărat! Presa scrisă se află într-o criză, pentru că România este ţara televiziunilor. Lipseşte obiceiul de a citi ziarul de dimineaţă, la cafea sau în metrou, autobuz. În Ungaria, care este o ţară cu populaţie mult mai mică, se citeşte presă scrisă de trei ori mai mult decât în România. Ziarele nu au trăit niciodată, cu excepţia anilor 90, din vânzări şi sunt mai multe cauze. Ci din reclamă. Astăzi, fabrica Letea s-a închis şi hârtia este importată, iar costurile de redacţie ajung la nivel european: 1 euro pe exemplar. Gândiţi-vă deci ce ar însemna să vinzi un exemplar de ziar cu 4,5 lei, cât ar însemna să îţi acoperi cheltuiala. Tema tabloidizării mi se pare falsă. Sunt împotriva factorului educaţional al presei. Vrei să faci şcoală, te duci la şcoală! De cultură se ocupă un triunghi strategic: familia, şcoala şi biserica. Dacă vrei presă, o iei ca entertainment. Presa este un bussines. Cine vine cu idei: "Voi, presa, faceţi cultură!" nu ştie ce vorbeşte. Presa este un produs care răspunde regulilor comerţului. Valoarea ştirii s-a modificat. Pe vremuri, când citeai un ziar, o făceai pentru valoarea informaţiei şi era accesibilă unei anumite categorii sociale. Acum, primim 20 de ştiri gratuit într-un minut doar dacă dăm drumul la radio. Ştirile au început să se urce ca nişte ţânţari pe publicitate. Unul dintre cele mai mari ziare din Turcia este format doar din fotografii care au explicaţii. De ce? Pentru că 60% din populaţia Turciei este analfabetă. Ăla ia ziarul şi îşi dă seama doar din poze ce se întâmplă. Nu îi cere nimeni să civilizeze Turcia. Noi, românii, nu suntem cei mai proşti din Europa. Cea mai conservatoare ţară, Marea Britanie, are "Sun"-ul. Cel mai citit ziar din Germania este Bild. Noi avem impresia că nemţii sunt culţi, că ajung acasă de la muncă şi ascultă Bach. Ei, nu! Se duc la cârnaţi şi bere şi pleacă pe trei cărări. Se spune că Bild-ul are tiraj de 4 milioane şi e bine să îl citeşti aşezat pe masă şi nu pe verticală ca să nu curgă sângele din el pe tine! Nu obişnuiesc să-mi atac colegii de breaslă, iar rarele excepţii confirmă regula. Nu o fac doar din spirit de solidaritate, ci pentru că încă mai cred, publicul trebuie să taxeze derapajele de la nobila profesie de jurnalist. Ce a făcut însă Antena 3 cu Corina Vinţan e linşaj public. Ţinta este în realitatea Mihai Răzvan Ungureanu. Nu era mai simplu să se ia direct de MRU, de ce să deconteze Vinţanca toate umorile şi frustările? Mi se pare nedemn, mai ales că vorbim de o femeie. Iar episodul cu paparazzii - o tentativa jalnică de a demonstra că este amanta lui MRU depăşeşte orice limită! E gluma anului: Vinţanca, amanta lui MRU! Dincolo de misoginismul latent - de ce nu poate o femeie, al cărei background profesional este respectabil şi ireproşabil, să aibă succes în afaceri fără să fie amanta, protejata sau urâtă? Penibil! Presa scrisă se află într-o criză, pentru că România este ţara televiziunilor. Lipseşte obiceiul de a citi ziarul de dimineaţă, la cafea, în metrou sau în autobuz.