Mircea Cărtărescu: " Într-o cunoscută schiţă a lui Caragiale, un jurnalist, în lipsă de subiecte, îşi bate capul din greu să intre în ascunzişurile minţii Regelui Carol, arbitru suprem în jocul partidelor politice. "
Oare ce-o gândi suveranul, se-ntreabă el, scărpinându-se-n cap şi golind halbă după halbă la berărie. Până la urmă, pe un colţ de masă, încropeşte câteva vorbe, cât să-şi umple coloanele de ziar.
Şi astăzi gazetarii îşi dau la fel cu presupusul, mai ales în situaţii în care nici analiştii experimentaţi şi nici chiar actorii politici nu o nimeresc mai bine. Culmea ironiei, şi în politica de azi, ca şi în cea de acum un veac şi ceva, aceeaşi întrebare ne chinuieşte minţile tuturor: ce gândeşte oare suveranul? Da, nu ce e-n mintea lui Tăriceanu, Geoană sau Boc contează în acest moment de febrile negocieri. Cheia situaţiei se află iarăşi, ca-n atâtea alte împrejurări trecute, la Băsescu, pentru care nici nu se putea o reconfigurare mai potrivită a parlamentului. Băsescu este şi a fost mereu regele situaţiilor încurcate, al forţelor despărţite de un fir de păr, al echilibrului instabil. Iată-l din nou într-o poziţie de forţă, iată-l curtat şi temut de cei care au vrut să-l dea jos, iată-l în poziţia de a spune: tu da, tu nu, la discreţie. Egalitatea deplină dintre cele două mari partide din România este un dar făcut de electorat preşedintelui, de care acesta va profita din plin.
Partidul său, PDL, este cel care va coagula în jurul lui viitoarea alianţă de la guvernare, deşi nu a câştigat el alegerile. Dar el este principalul lor beneficiar. O alianţă care să-l excludă e de negândit în acest moment tocmai datorită prezenţei, acolo sus, a preşedintelui. Dinu Patriciu s-a pronunţat în favoarea unei alianţe PSD-PNL, pe care de mult o cultivă şi-o păstoreşte. Această alianţă a guvernat, de fapt, neoficial şi scandalos, România în ultimii ani. Dar atâta vreme cât Băsescu nu-i va accepta ca premieri nici pe Tăriceanu, nici pe Geoană, această posibilitate, pur şi simplu, cade. Aceste două partide nu sunt în poziţia de a negocia, ci doar în cea de a curta PDL-ul pentru o guvernare comună. Este foarte greu de imaginat, având în vedere eşichierul politic, un prim-ministru provenind din alt partid decât PDL. Orice alte funcţii (preşedinţi ai celor două Camere etc.) sunt negociabile şi vor fi negociate. Nu însă şi cea de şef al guvernului. Rămân deci, în acest carusel diabolic, doar două posibilităţi care asigură o majoritate parlamentară: o alianţă PDL-PNL sau una PDL-PSD, fireşte, cu sau fără eternul UDMR, a cărui eventuală prezenţă la guvernare adaugă câteva variante neesenţiale. Pentru că un guvern minoritar, imaginabil pe hârtie, PNL (sau PSD, sau PDL)-UDMR, rămâne o posibilitate infimă. Prin urmare, Traian Băsescu va avea un prim cuvânt greu de spus în privinţa alegerii viitorului partener al propriului său partid: PNL sau PSD? Oare ce gândeşte suveranul?
PSD-ul, victoriosul la fotografie în alegeri, ar asigura o majoritate mai confortabilă, iar pe de altă parte, dorinţa sa arzătoare de a guverna, după patru ani de foamete în opoziţie, i-ar mai reduce din pretenţii. PSD nu ar vrea neapărat postul de premier, căci singurului pretendent, Mircea Geoană, îi vânează mulţi şefia partidului. Pentru o invitaţie la guvernare, Mitrea şi ai lui ar sacrifica legiuni de alde Geoană. Dar în ochii electoratului PDL - care e şi electoratul de bază al preşedintelui -, această alianţă ar fi o mezalianţă. La următoarele alegeri prezidenţiale, Băsescu ar putea să plătească greu alianţa cu PSD. PSD-ul a fost mereu adversarul natural al PDL, deşi provin din aceeaşi matrice a FSN-ului. Între timp, însă, ele au migrat spre dreapta, respectiv spre stânga, într-un mod destul de puţin conciliabil.
PNL este, prin plasarea sa pe eşichier, un posibil partener mult mai natural al PDL. El ar corespunde dorinţei electoratului „de dreapta“ de a reface alianţa D.A., cu care a câştigat ultimele alegeri. Pentru ca această alianţă să devină fapt, e nevoie însă ca Tăriceanu să cadă, mai ales că el, prin foarte slabul rezultat din colegiul său, e acum într-o poziţie jenantă. Daţi-mi voie să pariez pe această soluţie, spinoasă şi ea din cauza ultimilor doi ani de conflict deschis PDL-PNL. N-am nicio îndoială că partidul care şi-a făcut din trădare un modus vivendi va mai trăda o dată la negocieri, abandonându-şi liderul ca să rămână la guvernare. În privinţa viitorului prim-ministru, oare ce gândeşte suveranul? Aici, posibilităţile sunt mult mai vaste. Primul nume este Blaga. Al doilea, Stolojan. Dar Băsescu nu e omul soluţiilor previzibile. Mă-ntreb acum dacă nu l-o pune păcatul să aleagă un prim-ministru tot de la liberali, ca să şi-i fidelizeze şi să scape de Tăriceanu şi ai lui...
CITIŢI ŞI:
UDMR nu vrea în opoziţie cu liberalii
În celulă cu spărgătorul casei unui coleg