Marţi, la prânz, mai toate agenţiile de ştiri şi cea mai mare parte a televiziunilor aveau ca subiect central scenele violente de la Atena, scene provocate de vizita cancelarului german în capitala elenă. De data aceasta, scandările mai aveau şi o altă ţintă decât austeritatea din ce în ce mai greu de suportat pe care cetăţenii greci sunt obligaţi astăzi să o suporte.
Vizita doamnei Merkel, la prima vedere, poate fi considerată un pretext. Desigur starea de tensiune în societatea greacă a atins culmi paroxistice, dar a vedea în prezenţa delegaţiei germane la Atena numai un pretext ar însemna să nu vedem ansamblul, ar însemna să tratăm dinamica evoluţiilor europene cu maximă superficialitate. De ce şi pe cine sunt grecii supăraţi? Ţinta permanentă a protestelor o reprezintă clasa politică incapabilă, neatentă, superficială şi coruptă care administrează Republica Elenă de mai bine de o jumătate de secol. Nepotismul, constituirea unor autentice dinastii politice, fractura dintre electorat şi cei aleşi, afacerile oneroase cunoscute şi mai puţin cunoscute publicului larg, în contextul actualei crize majore fac din decidenţii politici greci obiectul firesc al tuturor nemulţumirilor populaţiei. Chiar dacă vreme de mai multe decenii aceşti politicieni abili au reuşit să îmbrace realitatea într-o pojghiţă aurită, chiar dacă folosindu-se cu abilitate de resursele Uniunii Europene, aceiaşi politicieni au reuşit să provoace o creştere a bunăstării generale în Grecia, în momentul declanşării crizei globale, lipsa de consistenţă şi de coerenţă a măsurilor economice luate de către guvernanţii succesivi de la Atena, au făcut ca Grecia să fie una dintre primele victime. Situaţia Greciei este însă una specială. Eu nu cred deloc că, dincolo de enervarea firească a cetăţeanului grec provocată de prăbuşirea evidentă a nivelului său de trai, apariţia doamnei Merkel este numai un pretext al manifestărilor. În societatea greacă, în ultimii doi-trei ani, datorită unor reacţii nepotrivite ale mai multor oficiali germani, ostilitatea faţă de aroganţa principalului contributor la bugetul Uniunii a devenit o realitate ce nu poate fi negată. Eroarea politică de a le spune grecilor, cu prea multă claritate, că tot ceea ce li se întâmplă astăzi nu este nimic altceva decât rodul delăsării şi dezinteresului lor, a făcut ca Germania, dar mai ales politicienii germani şi în primul rând Angela Merkel "să se bucure" de o antipatie tot mai consistentă. Grecii sunt un popor mândru şi nu trebuie să şti foarte multă istorie şi nu trebuie să te duci prea departe în istorie pentru a afla acest lucru. Atitudinea lor în cel de-al doilea război mondial mi se pare elocventă. La aceasta se adăugă în mod cât se poate de evident pe de-o parte frustrările recente şi pe de altă parte iluzia bunăstării pe care ultimele decenii leau adus-o. Eu nu cred deloc că, dincolo de enervarea firească a cetăţeanului grec provocată de prăbuşirea evidentă a nivelului său de trai, apariţia doamnei Merkel este numai un pretext al manifestărilor