Actualul Partid Naţional Liberal este o caricatură penibilă a ceea ce înseamnă tradiţia liberalismului românesc.
Deveniţi argaţii lui Felix, nimic nu-i îndreptăţeşte pe Crin Antonescu, Relu Fenechiu, Puiu Haşotti, Eugen Nicolaescu, Andrei Marga şi alţi baroni ai acestei formaţiuni aşa-zis naţională şi liberală, să invoce o moştenire morală şi politică pe care au reuşit să o profaneze fără urmă de jenă. Dar, ca şi cum faza întâi a rinocerizării, alianţa cu Iliescu-Geoană- Ponta şi Felix, n-ar fi fost suficientă, trebuia să vină şi faza următoare, becalizarea. Crin Antonescu comite o enormă impietate spunând că familia Brătianu a făcut compromisuri asemănătoare cu ale sale. Familia Brătianu nu a bătut palma cu securiştii, cu politrucii bolşevici, cu clovnii de bâlci, cu plagiatorii mitomani şi cu demagogii iresponsabili. Încetaţi să pălmuiţi istoria României, domnule Antonescu! În decembrie 2009, l-am asemuit pe Crin Antonescu cu Gh. Tătărescu. Amicul meu Toader Paleologu mi-a reproşat acest lucru şi avea dreptate. Nu, personajul caudillist în zdrenţe pe care îl numesc El Crin nu este omul care, sub teribile vremi, a făcut compromisuri pe care noi le putem regreta, dar care nu erau nicicum rezultatul unei opţiuni valorice libere. Vă rog, domnule profesor de istorie Crin Antonescu, puneţi frâu avalanşei de minciuni pe care le debitaţi despre istoria liberalismului din România. Dinu Brătianu a murit în puşcărie pentru că a crezut într-o Românie cinstită, tolerantă şi democratică. În anii războiului, când dictatorul Ion Antonescu organiza Holocaustul în România, Dinu Brătianu a protestat, nu a fraternizat cu xenofobia delirantă şi asasină. Nu-i mai invocaţi pe Brătieni pentru a va acoperi turpitudinile! Am regăsit textul articolului meu publicat pe platforma online "Contributors", din 9 ianuarie 2011, în momentul în care am decis să returnez Premiul Brătianu al PNL. Nu mă aşteptam însă să se ajungă până la ceea ce trăim în aceste zile, la un abisul nesimţirii. Am acceptat premiul în 2001 fără să ştiu că, pe baza documentelor ulterior făcute publice de CNSAS, din juriu făceau parte şi personalităţi care au colaborat cu Securitatea. În 2000, Premiul "Brătianu" a fost acordat d-lui Mugur Isărescu. În 2002, premiul i-a revenit d-lui Andrei Marga care a anunţat cu acel prilej înscrierea în PNL. În altă ordine de idei, în aceste zile au apărut online documente privind sumele cheltuite cu mine de ICR în 2011. Nu e necesar să spun care este scopul. Precizez că am fost iniţiator şi coordonator al conferinţei internaţionale despre destinul intelectualilor în secolul douăzeci la Washington, ca parte a unul proiect multianual de colaborare între ICR, Woodrow Wilson International Center for Scholars şi universităţile Georgetown şi Maryland. Onorariul a reflectat atât statutul de organizator cât şi faptul că am prezentat una din cele două prelegeri principale ale conferinţei. Cealaltă a fost susţinută de prestigiosul filozof politic, Mark Lilla, profesor la Columbia University. Toate informaţiile se găsesc în domeniul public, în rapoartele de activitate anuale ale ICR. Ce este dincolo de zona civilităţii este faptul că profesorul universitar, politolog şi jurnalist, unul dintre intelectualii remorcaţi de USL, Stelian Tănase, a publicat, în prima fază, documente contractuale semnate de mine si de ICR în forma completă, cu date personale neanonimizate. Acest lucru a fost comis deliberat, informaţia neavând altă sursă decât actuala conducere a ICR. Se ştie ca am fost adeseori ameninţat cu moartea. Oare nu mai există nicio limită? Vă rog, domnule profesor de istorie Crin Antonescu, puneţi frâu avalanşei de minciuni pe care le debitaţi despre istoria liberalismului din România.