În ultimii ani, ziarul „Ziua“ a devenit echivalentul vechilor publicaţii de inspiraţie şi obedienţă securistă, „Săptămâna“ şi „Luceafărul“.
Lucrurile n-au stat întotdeauna aşa. Au existat intervale când puteai citi în ziar articole pline de substanţă, anchete spectaculoase, comentarii inteligente. Sorin Roşca Stănescu nu s-a scumpit la grăunţe şi a băgat adânc mâna în buzunar pentru a-şi atrage o serie de colaboratori talentaţi sau măcar cu nume. Plătiţi regeşte, aceştia au preferat să ignore că, atunci când rămâi multă vreme într-o încăpere urât mirositoare, duhoarea îţi pătrunde în textura pielii. Mai rău - că ea nu mai iese niciodată.
Exact asta s-a întâmplat în momentul când, scos din minţi, Sorin Roşca Stănescu (pentru bloggeri, Ciripoi) şi-a împins ziarul pe una dintre cele mai respingătoare pante pe care se poate angaja o publicaţie: a atacului grobian la persoană, a calomniei neruşinate şi a minciunii strigătoare la cer. Exact ca pe vremea lui Ceauşescu, adversarii ideilor şefului gazetei au fost terfeliţi cu o violenţă care a atins cote patologice. N-am să mă refer la campaniile în favoarea clientelei politice a ziarului.
Relevantă este atitudinea resentimentară, încărcată de ură împotriva unora dintre cei mai respectaţi lideri ai societăţii civile. În primul cerc infernal, cot la cot cu Ciripoi, o serie de no-names precum Roncea, Spânu, Alexe, Damian sau Iordache (plus mercenarii întâmplă tori) au declanşat un veritabil război al denunţurilor calomnioase, minciunilor şi urii animalice împotriva unor Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici, Andrei Pleşu, Vladimir Tismăneanu. Vegheat de la o oarecare distanţă, acest miez tare e susţinut cu insinuări, sugestii sau ruşinoase jubilaţii de un al doilea cerc - cel al intelectualilor ajunşi în buzunarul de la spate al lui Roşca Stănescu.
Adunătura e pestriţă, dar adusă la acelaşi numitor de neputinţă şi resentiment: de la perdanţi în jocul pentru putere, precum Zoe Petre şi Adrian Severin, la pontifi ai „corectitudinii politice“, ce aplaudă slinos acţiunile guvernamentale, din categoria Ion Bogdan Lefter, la pălmaşi impenitenţi ai becalismului, ca Dan Pavel. Să fii scriitor de talia unor Ioan Groşan, Bedros Horasangian ori Eugen Simion şi să accepţi „patronajul de onoare“ al turnătorului de cea mai respingătoare formulă, Bălăceanu-Stolnici, e, totuşi, prea mult!
Momentele paroxistice ale campaniilor ziarului „Ziua“ se leagă de activitatea Comisiei „Tismăneanu“ şi de prezentarea în parlament de către Traian Băsescu a actului de condamnare politică a comunismului din România. S-a văzut atunci, cu o limpezime de cristal, cine vrea cu adevărat să se despartă de comunism şi cine continuă să joace cartea murdară a Securităţii chiar la două decenii după ce demonii bolşevici par să fi bătut în retragere.
Roşca Stănescu a instrumentat o campanie isterică pentru că, pe de o parte, îl mâna ura patologică faţă de şeful statului, iar pe de alta pentru că a fost el însuşi un susţinător, prin colaborarea directă şi remunerată, al sistemului represiv comunist. Nu încape nicio îndoială: turnătorul cu dublu pseudonim, H15/Deleanu, era plătit de Securitate. O spune, cu subiect şi predicat, el însuşi, când admite că „am primit şi bani, dar pentru deplasările făcute“.
Va să zică, Securitatea era un fel de ghişeu de turism, unde te prezentai şi ţi se „decontau“ cheltuielile pentru a merge la schi! Nu, Securitatea, ca orice instituţie, „deconta“ doar activităţ ile desfăşurate în favoarea şi la ordinul său. Cât de util va fi fost turnă torul Ciripoi în instaurarea „destinderii europene“ se poate deduce din pasiunea sa de piroman jurnalistic, din tensiunile „dezamorsate“ de el în fruntea ziarului „Ziua“: campanii de denigrare, scenarii elucubrante, procese de intenţie.
Aceasta e moştenirea preluată de noua conducere a ziarului „Ziua“. Aceştia sunt şi colaboratorii externi ai ziarului, oameni care se iluzionează că onorabilitatea de-anţărţ se reproduce de la sine în perpetuitate. Plecarea lui Roşca Stănescu poate fi un lucru bun pentru ziarul „Ziua“, chiar dacă Ciripoi va continua să-şi publice editorialele indigeste, scremute, în care simţi că pana şi gândirea nu pot ţine pasul cu gâlgâiala de ură din cerebelul individului. Probabil că acţionariatul e revoltat de fundătura economică şi morală în care a intrat ziarul.
Continuând pe aceeaşi linie, cu aceiaşi oameni, e doar o chestiune de timp - probabil, câteva luni - până când tirajul penibil de astăzi va atinge cota zero. În urmă cu vreun an, le-am transmis intelectualilor adunaţi ciorchine în jurul lui Ciripoi un sfat prietenesc. Din păcate pentru ei, între onoare şi casierie, au ales să se înfrupte din banii oferiţi cu binecunoscutul său rânjet de Roşca - H15 - Deleanu. Să le fie de bine!