Radu Paraschivescu: "Popularitatea scriitorilor şi interesul pentru textele lor nu sunt vorbe fără acoperire, dacă e să judec fie şi numai după numărul de citiri şi mesaje de care se bucură colegii mei de la «Evenimentul zilei», Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieş, Vladimir Tismăneanu, Mircea Cărtărescu, Dan C. Mihăilescu."
Încă nu înduioşează pe nimeni discreţia care învăluie începerea târgurilor de carte din România. Publicul s-a obişnuit să înghită prejudecăţi şi să se îmbulzească la concluzii nedrepte. Iată una dintre ele: e normal ca târgul de carte să nu fie promovat, fiindcă asta e o chestiune de buget şi nimeni nu vrea să pompeze bani în activităţi nespectaculoase, fără recunoaştere-fulger. Doar o minte obtuză poate să judece aşa (şi să treacă vinovat peste cheltuielile pe care le fac editurile). Târgul de carte nu e doar scena unui balet de PR editorial şi locul unde cititorii se întâlnesc cu vedetele literaturii.
Un asemenea eveniment face parte dintr-un calendar internaţional şi apare pe o hartă europeană pe care strălucesc, mai puternic decât Bucureştii, multe alte lumini: Frankfurt, Londra, Paris, Leipzig, Barcelona etc. Prin urmare, capitalul de imagine nu e deloc neglijabil, mai ales într-o vreme când România compune imnuri turistice în loc să-şi stârpească ploşniţele din hoteluri.
Oricum, vestea bună asta e: ieri, la Romexpo, a început a patra ediţie a Târgului de carte Bookfest, care se va încheia duminică. Ziarele au reacţionat onorabil, găzduind ştirea în secţiunea culturală şi împodobind-o ba cu un interviu, ba cu o listă de lansări, ba cu fotografii ale anumitor coperţi. Revistele literare şi-au făcut la rându-le datoria, deşi efortul lor publicitar mă trimite cu gândul la expresia „preaching to the converted”: aceste publicaţii se adresează unui public care va veni oricum la târg, unor oameni care, în marea lor majoritate, deţin deja informaţiile cuvenite. Pe străzi, în schimb, nimic despre Bookfest. Bannere, ioc. Afişe, cât bannerele. Capitala e împodobită cu mii de postere care anunţă o sumedenie de evenimente: festivaluri rock, concerte simfonice, spectacole de circ sau de balet, descinderi ale vreunui guru misterios sau ale vreunui evanghelist estival, concursuri de desene pe asfalt, uitat la lună sau scuipat sâmburi de caise, recitaluri ale unor staruri feline sau purii. Nu lipseşte nimeni, de la Sinead O’Connor şi Placebo la Ţăndărică şi Voltaj.
Există vedete şi la Bookfest - un Adam Michnik, un Martin Page etc. Popularitatea scriitorilor şi interesul pentru textele lor nu sunt vorbe fără acoperire, dacă e să judec fie şi numai după numărul de citiri şi mesaje de care se bucură colegii mei de la „Evenimentul zilei”, Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieş, Vladimir Tismăneanu, Mircea Cărtărescu, Dan C. Mihăilescu etc.
Şi-atunci? De ce trebuie Bookfest să se simtă tolerat şi marginal? Din ce cauză invocarea lui are un aer vag clandestin? Cum se poate explica cvasianonimatul la care e condamnată fiecare ediţie? Ce rost are să anunţi oficial inaugurarea târgului printr-o conferinţă de presă organizată în incinta Bookfest- ului, după ce manifestarea a început? Ar fi liniştitor pentru iubitorii de carte ca organizatorii să răspundă acestor întrebări şi altfel decât prin priviri ultragiate şi ridicări din umeri. Deşi tare mă tem că reacţia va fi aceeaşi ca anul trecut.
De fiecare dată când mă îndrept spre Bookfest, primesc din boxele instalate pe aleile din complexul Romexpo informaţii dintre cele mai diverse: s-a deschis târgul de instrumentar stomatologic, se mai pot face înscrieri pentru salonul de motopompe, aveţi ocazia să câştigaţi o gâscă şi trei boboci la tombola zootehnică etc. Vocile metalice recită sârguincios date tehnice, parametri, specificaţii şi nume de producători. N-am auzit niciodată pomenindu-se de Bookfest. Mai mare păcatul, mai mare ruşinea.