23 august 1944 - ziua când destinul i-a zâmbit lui Ceaușescu. Viitorul lider al PCR și al României a ajuns la cârma tineretului comunist.
Între 4 august și 31 august 1944, Nicolae Ceaușescu a făcut pasul de la ilegalist eliberat la șef al tineretului comunist. 23 august 1944 îl găsea așadar în libertate.
23 august 1944 - Ceaușescu, un bărbat de 26 de ani, proaspăt eliberat din închisoare
23 august 1944 a fost o zi în care comuniștii au avut rolul lor. Evident, nu cel pe care și l-au arogat ulterior, dar important. Adică, fără existența lor, sovieticii n-ar fi încheiat vreodată un armistițiu. Nicoalae Ceaușescu trebuia să fie liber din vara lui 1943. Și totuși, Antonescu îi internează pe toți deținuții politici comuniști, ca și pe legionari în secții diferite la Târgu Jiu. Fostul lagăr pentru refugiații polonezi construit de Carol al II-lea devenea util.
Nicolae Ceaușescu a fost eliberat la 4 august 1944. Își câștigase locul în anturajul liderului comuniștilor din închisori, Gheorghiu-Dej. La 4 aprilie 1944, Istvan Foriș, liderul PCdR a demisionat impulsionat de Emil Bodnăraș și Lucrețiu Pătrășcanu. Ei vor organiza actul de la 23 august 1944, mai exact, înarmarea gărzilor muncitorești și adăpostirea Antoneștilor. Acum, nu este sigur ce rol a avut Nicolae Ceaușescu nici între 4 aprilie și 4 august 1944 nici în cele 27 de zile de libertate primele din 1944 pentru viitorul lider de la București.
Dej era ascuns la 23 august 1944, într-o casă conspirativă. El evadase înainte de 20 august 1944 și călătorise din Târgu Jiu spre București, via Băbeni-Vâlcea. Nicolae Ceaușescu era eliberat deci putea acționa în voie. Posibil să fi avut misiuni de mobilizare a tinerilor din rândurile comuniștilor prin noua sa funcție. El era omul care venea de lângă Gheorghiu-Dej.
23 august 1944 - Ceaușescu îi așteaptă pe sovietici
La 23 august 1944, Ceaușescu era în expectativă. Va ieși din anonimat o săptămână mai târziu, Va ieși în întâmpinarea trupelor sovietice la 30 august 1944, în Colentina. În aceeași zi, va ține un discurs în zona centrală a Capitalei. Sursele spun că ar fi vorbit din balconul Societății Generala. Practic, Ceaușescu „a băgat capul în poză”.
Ziarul „Universul” din 31 august 1944 îl surprinde pe Ceaușescu la balcon, cu prietena sa, Lenuța Petrescu. Ce doi își vor oficializa relația în decembrie 1947. Fototeca on-line a comunismului românesc îl arată pe Ceaușescu în zona Colentina. Este la costum și cravată și în puținele zile când este cât de cât zâmbitor.
Așadar, în rândurile partidului proaspăt ieșit de facto din ilegalitate, Ceaușescu are locul lui asigurat. Din 1944 și până în 1965, vor fi 21 de ani în care Ceaușescu va urca treaptă cu treaptă spre vârful partidului și ulterior a statului român. Ceaușescu însă va avea puține conexiuni cu Moscova. Studiile sale la Academia Mihail Frunze din Leningrad sunt încă puse sub semnul întrebării. În toamna lui 1957, scapă cu viață din prăbușirea unui avion la Vnukovo în care Dej nu urcase. Relațiile sovieto-române după moartea lui Stalin începuseră să se mai răcească. În 1958, sovieticii se retrăgeau din România...
Ce i-a spus Ceaușescu lui Pacepa?
În „Orizonturi Roșii”, Pacepa amintea că la o partidă de șah, Ceaușescu i-a spus că el a obținut promisiunea de la Hrusciov că vor pleca acasă sovieticii. Pacepa spune că a considerat-o un bluf al lui Ceaușescu dar replica lui Hrusciov reprodusă de Ceaușescu: „vă avem pe Dumneavoastră acolo, tovarășe Ceaușescu”, evident ne duce cu gândul că încă din 1958, Ceaușescu era în grațiile Moscovei. Un deceniu mai târziu, însă.. Ceaușescu se rupea cu zgomot de sovietici...
Sursa foto: Arhivă