Înainte de europarlamentarele din mai 2014, Crin Antonescu a anunțat netam-nesam că va demisiona de la conducerea PNL dacă partidul nu obține cel puțin 20 la sută.
De menționat că lui Crin Antonescu nu-i ceruse nimeni din partid și din afara partidului un asemenea pariu. Partidul a scos mai puțin de 20%. Crin Antonescu a pierdut nu numai șefia partidului, dar și președinția.
Despre asta am scris pe cristoiublog.ro următoarele: „Vă mai amintiți de acel 20 la sută, procentaj asumat de Crin Antonescu înainte de europarlamentare? Nătărău să fii și tot realizai că liderul PNL pusese în mîna adversarilor din alte partide, dar și din propriul partid, tîmpla sa împreună cu pistolul încărcat. Cine voia să-l curețe pe Crin Antonescu avea mijlocul cel mai simplu: Să facă în așa fel încît PNL să nu ia 20 la sută. Și PNL n-a luat 20 la sută. Iar Crin Antonescu a ieșit definitiv din joc.”
Consiliul Național al PSD a aprobat în unanimitate o Rezoluție intitulată Integritate si responsabilitate politica. Rezoluția a fost propusă și impusă de Victor Ponta, deși mulți din sală s-au crucit pe șest la o asemenea auto decapitare de bună voie a Partidului.
La punctul unu, Rezoluția stipulează: „Membrii de partid care devin inculpati in dosare de coruptie (la punerea in miscare a actiunii penale) isi pierd, dupa caz, functia de membru al Guvernului sau de conducere din Parlamentului Romaniei.”
Punerea sub urmărire penală nu înseamnă nimic în privința vinovăției sau nevinovăției unui cetățean. Pe parcursul anchetei penale, procurorul poate ajunge la concluzia că dosarul e prea subțire pentru a risca să-l trimită în instanță. În acest caz, cetățeanul e scos de sub urmărire penală. S-a confirmat susținerea lui că e nevinovat. Dacă procurorul crede că poate merge în instanță, cetățeanul e trimis în judecată. Nici în acest caz nu înseamnă în chip automat că el e vinovat. Procesul e o confruntare între două părți egale în drepturi: Acuzarea și Apărarea. Judecătorul poate da dreptate Acuzării sau Apărării. În cel de-al doilea caz, cetățeanul e nevinovat, chiar dacă a fost trimis în judecată.
Din cîte se vede, începerea urmării penale e doar debutul unui proces lung și complicat: ancheta penală, procesul propriu zis, care se poate solda cu decizia privind nevinovăția celui împotriva căruia se pune în mișcare acțiunea penală. Se înțelege că declanșarea urmării penale e unul dintre cele mai ușoare lucruri pentru un procuror. Trimiterea în judecată îl poate costa pierderea procesului. Dar începerea urmăririi penale în cazul unui cetățean nevinovat nu-l costă nimic. Dacă are chef sau dacă are ordin, procurorul te poate pune sub urmărire penală și știind că pînă la urmă te va scoate de sub urmărire penală.
În cazul unui cetățean obișnuit, hîrjoana procurorului îi poate aduce nervi, timp pierdut și cheltuieli cu avocatul. Potrivit Rezoluției, un membru al Guvernului sau din conducerea Parlamentului își pierde funcția. E drept, procurorul îl poate scoate de sub urmărire penală sau judecătorul îl poate declara nevinovat. Da, dar el s-a lins pe bot de funcție, chiar dacă e nevinovat.
Acest punct din Rezoluție poate fi pistolul dat de Victor Ponta celor care vor să scape de el ca premier sau să-i decimeze Guvernul. De ce a făcut-o Victor Ponta? E sinucigaș? A fost încredințat că lui nu i se va întîmpla asta? Sau, cumva, se pregătește de intrare în Opoziție și în acest caz punctul unu din Rezoluție nu-l mai afectează, deoarece ea se referă doar la membrii Guvernului și ai conducerii Parlamentului?
PNL se pregătește să ia o decizie asemănătoare. Păi dacă face asta, un PNL ajuns la guvernare riscă să fie decimat de Binomul SRI- DNA. S-o fi gîndit Victor Ponta la asta cînd a impus aberantul punct unu al Rezoluției? Dvs ce credeți?
*Articolul a fost publicat inițial pe blogul jurnalistului Ion Cristoiu.