Negocierile pentru formarea unui nou guvern în Republica Elenă au eşuat.
Eforturile preşedintelui Papoulias, insistenţele unei importante părţi a societăţii elene, atenţionările şi presiunile repetate ale organismelor europene ca şi ale celor mai importante cancelarii de pe continent în favoarea rezolvării cât mai rapide a crizei politice nu au avut niciun efect asupra politicienilor greci. Simpli cetăţeni constată cu stupoare cum liderii partidelor parlamentare sunt cu mult mai interesaţi de poziţionarea propriilor formaţiuni, de importanţa şi influenţa lor personală decât de stabilitatea Greciei în ansamblu, ba chiar mai mult de stabilitatea Europei. Fenomenul este unul extrem de grav, iar consecinţele sale cu siguranţă vor afecta întregul continent. Dar ce se întâmplă de fapt în Grecia? Rezultatul ultimelor alegeri este din punctul de vedere al tradiţiei politice greceşti unul cu totul neaşteptat. În mod tradiţional, viaţa politică greacă în ultimele decenii a fost dominată de două partide, un partid socialist Pasok şi un partid de dreapta, creştin-democrat, Neademokraţia. Recentele alegeri din Grecia au adus însă în prim planul vieţii publice formaţiuni politice cu un scor neaşteptat şi fără niciun fel de tradiţie - un important partid situat mai la stânga decât Pasokul, ba chiar şi un partid neofascist. Prin tradiţie, în Grecia democratică a continuat să existe un destul de influent partid comunist, partid parlamentar, extrem de dinamic. La aceasta se adaugă existenţa vizibilă a unor formaţiuni trotkiste sau anarhiste.
Este foarte posibil ca viitoarele alegeri să nu amelioreze criza, ci să o accentueze. Este foarte posibil ca la capătul acestor alegeri, parlamentul elen să fie dominat de reprezentanţi ai formaţiunilor care refuză continuarea politicii de austeritate, care nu mai acceptă condiţiile FMI şi a celorlalţi creditori ai Greciei şi care se opun cu fermitate tutelării Greciei de către puterile stabile ale Europei, în primul rând de către Germania. De fapt, tot ceea ce se întâmplă astăzi în Grecia are, după parerea mea, două cauze esenţiale. Este vorba, în primul rând, despre faptul că Republica Elenă a fost condusă în ultimele decenii de o clasă politică pentru care nepotismul şi corupţia au reprezentat autenticele valori (în Grecia există adevărate dinastii politice care au ajuns la a treia generaţie), iar cea de a doua explicaţie pleacă de la reacţiile arogante pe care mulţi dintre decidenţii europeni le-au avut în ultimii doi ani faţă de situaţia dificilă a Greciei. Din acest punct de vedere, Germania a excelat. Ceea ce vedem că se întâmplă astăzi în Grecia este rezultatul unei proaste guvernări a acestei ţări, dar este şi rezultatul neînţelegerii realităţilor elene a decidenţilor de la Bruxelless şi a altor capitale europene. Consecinţele pentru Europa pot fi dramatice. Grecia poate reprezenta momentul declanşator a unei reacţii în lanţ care să afecteze întregul front sudic al Uniunii, incluzând Italia, Spania şi Portugalia. Europa este în pericol, iar de data aceasta nu cred că decidenţii europeni o pot salava, în primul rând speranţa vine de la coerenţa şi responsabilitatea cetăţeanului grec, altfel spus a celui care va vota din nou în iunie.