- Suspendăm 20 de minute ca să dăm drumul aerului condiționat la maxim.
Sala protestează; nimic nu e mai prețios ca un loc strâmt pe băncile de lemn.
- O să-mi mulțumiți mai târziu, urmează un dosar care necesită asemenea măsuri, completează judecătorul.
Găseam că e oarecum discriminatorie remarca președintelui, dar după 30 de minute în preajma protagoniștilor care impuneau restricții, mi-am suprimat orice bună intenție. Povestea era simplă: o bătaie ca-n filme petrecută între două tabere din Ferentari și finalizată cu o sumedenie de contuzii, confuzii, fracturi, infracțiuni, răni grave și circumstanțe agravante.
Intriga ar fi fost și ea una banală, dacă personajele ei nu i-ar fi dat savoare prin limbajul colorat și gravitatea urmărilor.
Căci e mare lucru să ajungi în pușcărie pentru tentativă de omor, datorită unui scuipat prost plasat pe obrazul fin al unui șmecher de Ferentari.
- În fiecare seară ieșeam cu Centaure la plimbare, după ce scăpăta Soarele. Așa mi-a zis doctora: la cât de prost a ieșit copilul asta, dacă îl mai dai afară pe lumină se tâmpește de tot. Fusese atâta de cald în ziua aia, că la ora 9 ieșise toți țiganii pe stradă, să respire aer curat și să facă economie la condiționate. Noi suntem țigani săraci, domnule președinte, nu ca a lu’ Căcănaru.
- Încercați să scurtați introducerea. Spuneți-ne ce a făcut Centaure în seara aia, de a provocat scandal.
- Ce să facă, săracu’! A strănutat cu muci, că eu de frică să nu se tâmpească îl țin la rece în casă. Și unde s-a dus mucii, domnule președinte? Direct în fața lui Căcănaru Junior. Ce paștele mă-sii făcea el în țigănie nu știu. Lumea zice că are fete la produs de la noi de pe stradă.
- Deci motivul a fost un strănut cu mucozități plasat pe fața părții vătămate?
- Domnule judecător, aici m-ați făcut. Nu știu eu cu cuvinte din astea. Ne-am luat la bătaie de la mucii lui Centaure. Stați să vedeți. Căcănaru Jr. de nervi mi-a luat băiatu’ la bătaie. Băiatu’ meu handicapat, era să moară de mâinile lu’ nenorocitul ăsta. De frică, l-am strigat pe bărbatu-meu care a ieșit la poartă cu un cuțit. Atâta le-a trebuit. Căcănaru și-a sunat bodiguarzii și ăia s-a năpustit la toți vecinii care sărise să-l scape pe Centaure.
- Treceți prea repede peste amănunte importante. Când v-ați strigat soțul, Centaure era bătut de Căcănaru sau de bodyguarzi?
- Da’ ce, io mai știu care din ei? Că toți dădea în băiatul meu. Aveau și săbii din alea de ninja și cuțite și inele din fier pe degete. Ne-au bătut de ne-au cocoșat!
- Atunci cum se face că partea vătămată Tudose Angel sau Căcănaru, cum i se spune, e singurul care a suferit răni grave?
- Să mă fac în piatră dacă știu. Noi i-am rupt doar mâna cu care l-a plesnit pe Centaure și l-am pus să îi lingă scuipatul. Că așa e la noi, la țigani: scuipat pentru scuipat.
- Doamnă, ca să vă traduc: din actele medicale scrie că a avut capul spart în două locuri, ambele mâini rupte și o tăietura zdravănă în spate.
- Uitasem. Tăietura e tot de la noi, că bărbatu-meu venise și cu cuțitul. Da’ doar astea, alelalte nu le recunosc. Și Centaure i-a dat și el un șut în nas, da’ nu s-a văzut nimic, că el e bleg și fără putere. Se poate să-și fi rupt și mâna a doua, când s-a urcat în mașină și a fugit. Nu mai știu, că m-am dus direct la pușcărie.
Urmează varianta lui Căcănaru Jr., alias „partea vătămată” :
- Vă mai amintiți persoanele care v-au rănit în seara aceea? Pană la urmă, motivul încăierării chiar a fost incidentul cu minorul Centaure?
- M-a scuipat de față cu toți care mă cunoșteau. A trebuit să-l bat, că mă făceam de râs, da’ era handicapat și nu pricepea nimic. Nici măcar nu plângea. Mă-sa urla ca nebuna, iar ta-su mi-a băgat cuțitul în spate.
- Asta ați mai spus și la urmărirea penală. Totuși, raportul medicului ne spune că rănile de la cap v-au pus în pericol viața și tot ele le-au adus inculpaților acuzația de tentativă de omor. Încercați să vă amintiți dacă inculpații v-au lovit la cap, pentru că dacă nu ei sunt autorii, puteți suporta consecințe.
Aceste ultime cuvinte aveau un ecou de catedrală în sala de judecată ce fierbea de dogoarea trupurilor încinse de minciună și teamă. Și tot ele l-au făcut pe Căcănaru Jr. să îngenuncheze, aproape plângând:
- Mi le-a făcut tata, dar mă omoară dacă vă spun. S-a supărat, că eu în seara aia trebuia să aduc două fete, nu să mă iau la bătaie și să aduc poliția la noi în casă.
- Deci rănile grave nu v-au fost provocate de cei doi inculpați?
- Stați asa, stați asa. Eu am simțit că mor de la tentativa de omorâre a mea, nu când m-a lovit tata în cap, ci când m-a tăiat inculpatul în spate cu cuțitul. Așa am simțit eu, atunci puteam să mor.
- Să mori tu? se aude din sală, dând parcă glas gândurilor președintelui, care așteaptă o confirmare de la Căcănaru Jr., înlemnit și gata să moară pentru a doua oară.