Domnule Preşedinte, Retina mea din dotare şi Departamentul Cortex aferent au luat act de dispoziţia Dvs. sufletească zglobie şi zdrumpeşă, ce v-au împins, în ziua de 28 octombrie – dacă tot vă aflaţi cu treburi naţionale la Târgu- Jiu – să cereţi Departamentului Imagine-PR de la Cotroceni să vă imortalizeze năprasnic, aşezat pe unul dintre cele 12 „scăunele” din jurul Mesei Tăcerii.
Am înțeles numaidecât sensurile adânci ale acestui gest de o modestă și multiplă funcționalitate. El este atât un document de istorie, cultură şi civilizaţie pentru eternitate, cât şi un model de comportare civică pentru copiii din grădiniţe, şcoli de bune maniere şi orfelinate. După aceea, nu e doar un subiect monumental pentru universităţi şi şcoli populare de artă, ci şi un important factor terapeutic garantat în dispensare, spitale, azile de bătrâni şi ospicii.
Domnule Preşedinte,
Strategia Dvs. de a arăta lumii ce puteţi (şi sunt convins că puteţi mai mult!), fără vorbe multe, căci, nu-i aşa, dictonul „Fapte, nu vorbe!” v-a însoţit toată viața şi v-a călăuzit paşii oriunde, indiferent de sezon sau distanţă: din turla bisericii la şcoală, de la catedră la primărie, de la Grivco la PNL şi de la Cotroceni la Miami, iată că a dat roade şi pe malul Jiului.
Privesc fotografia ce va intra fără îndoială în patrimoniul vizual al eroilor neamului (făcută, sunt convins, după momentul solemn când aţi declarat lângă „ţăruşul cu gâlme” că marele sculptor transmite peste veacuri – deşi nu sunt decât 60 de ani de când s-a stins – clasei politice româneşti să se înnoiască). Şi sincer constat – pe lângă emoţia ce mă podideşte – că vă stă bine. Vă integraţi perfect în paradigmă. Monumental. Nemişcat. Spătos. Rece. Tăcut (ca şi „masa”). Şi bine păzit.
Domnule Preşedinte,
Mai adaug că nu trebuie să vă sperie faptul că sunteţi ca o marionetă supraponderală, uitată de destin pe pervazul istoriei, la geam, cu ochii pe poştaşul ce va să vină. Cu transferul. Cu pensia. Cu ferparul. Căci, dincolo de învelişul tare, scorţos şi ruginit al acestei entităţi adipoase, se află compensaţia. Premiul ascuns. Misterul. Vraja Surpriza. Adică fabulosul şi inconfundabilul gust de iască. Neutrală. Uscată. Prisoselnică.
Domnule Preşedinte,
Respect aplecarea Dvs. fulgerătoare spre operele nemişcate, masive şi mute. De aceea, vă urez o viaţă tot mai sprintenă şi mai săltăreaţă. Dar mai ales lungă. Pentru că mă aştept oricând la un alt grupaj foto, cu fundal divers: Calul lui Carol, Căruţa cu paiaţe, Scobitoarea cu măslină, Maniu din bucăţi sau, de ce nu, Crucea de pe Caraiman (la intrarea în parcul din Buşteni – lângă urs sau în locul lui, cum veţi dori!).