Suveranul Pontif a făcut un pas înapoi în ceea ce privește reforma Bisericii Catolice. Spre furia progresiștilor din Biserică, dar și din afara ei, Papa Francisc și-a reafirmat sprijinul pentru celibatul preoților. Mai mult, a luat deschis poziție împotriva teoriilor progresiste ale genului, care neagă diferențele dintre sexe, afirmând că aceastea "vor să submineze umanitatea în toate domeniile și în toate modurile educative posibile", fiind impusă "de sus, de unele state, drept singura cale culturală posibil de urmat".
Să-i fi dat Dumnezeu gândul cel bun Papei Francisc, să se fi temut el de furia cardinalilor conservatori sau a credincioșilor? E foarte greu de spus, dar în momentul de față Suveranul Pontif a rămas cam izolat și are o nevoie disperată de aliați puternici. Există, de altfel, voci care speculează deja că Papa Francisc sondează o apropiere de Vladimir Putin prin Biserica Ortodoxă Rusă.
Ziaristul italian Emanuel Pietrobon, de pildă, semnează în Il Giornale un articol intitulat sugestiv „Papa se alătură acum Moscovei. Iată adevăratul plan al Vaticanului”. „Cu ocazia celei de-a patra aniversări a întâlnirii istorice din Havana între Papa Francisc și patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Chiril, o delegație din Moscova, condusă de mitropolitul Ilarion, s-a oprit la Vatican, pe 13 februarie, pentru a face un bilanț al dialogului catolic-ortodox și al proiectelor derulate în comun. De aemenea, au fost luate în discuție dosarele internaționale aflate pe agenda externă a celor două părți”.
Să însemne această întâlnire o apropiere între Sfântul Scaun și Pravoslavnica Rusie? Iată ce scrie Pietrobon. „Potrivit lui Ilarion, până în prezent, Patriarhia Moscovei și Sfântul Scaun și-au concentrat eforturile pe inițiative comune de natură culturală, socială și umanitară, dar este ambiția și dorința ambelor părți să-și extindă acțiunile la nivel global, acordând o mai mare atenție persecuțiilor la care sunt supuși creștinii în lume. (...) În ceea ce privește situația din Orientul Mijlociu, Ilarion a denunțat „genocidul împotriva creștinilor” și a declarat că acesta este laitmotivul apropierii dintre cele două biserici. Dar au existat și discuții referitoare la Occident, care, în zilele noastre, s-a transformat din leagănul creștinismului în bastionul nihilismului și în terenul de încercare al unor proiecte sociale și politice anti și post-creștine”.
Din punctul meu de vedere, jurnalistul italian exagerează puțin. E greu de presupus că papa va putea executa atât de rapid o întoarcere ca la Ploiești, renunțând la progresismul manifestat până acum pentru a-și asuma narativul persecuției creștinilor (îmbrățișat de politicieni ca Viktor Orban sau Vladimir Putin). Într-o privință, însă, Emanuel Pietrobon chiar are dreptate, întâlnirea cu mitropolitul Ilarion este un indiciu important că ceva se schimbă în politica Vaticanului. Asta pentru că mitropolitul rus este “una dintre cele mai importante eminențe cenușii din slujba lui Putin. El este responsabil pentru reînnoirea dialogului dintre catolici și ortodocși și este cel care a dat un mare impuls revenirii sacrului în viziunea geopolitică a Moscovei”, după cum notează Emmanuel Pietrobon.
Ilarion, pe numele său de mirean Grigori Valerievici Alfeyev, s-a născut în 1966 și a urcat rapid treptele ierarhiei bisericești. Mitropolit de Volokolamsk, Ilarion este, totodată, membru permanent al Sfântului Sinod din 2009, dar și șef al departamentului pentru relații externe al Bisericii Ortodoxe ruse, adică omologul mult mai cunocutului secretar de Stat al Vaticanului, cardinalul Pietro Parolin. Mai în glumă, mai în serios, în aceste condiții, nouă, est-europenilor, nu ne rămâne decât să ne rugăm ca Patriarhia Rusă să aibă printre înaltele fețe bisericești și slujitori ai lui Dumnezeu, nu numai ofițeri de informații.