Duminica aceasta marchează începutul Triodului, perioada din anul bisericesc care- i pregătește pe creștini pentru bucuria Învierii. Triodul durează zece săptămâni: trei înainte de Postul Mare, șase săptămâni de Post propriu-zis și Săptămâna Patimilor.
Numele de Triod vine de la grecescul „triodion”, care înseamnă trei ode sau cântări, care se cântă în această perioadă la slujba Utreniei, spre deosebire de restul anului, când se cântă opt sau nouă, Primele trei săptămâni de Triod au rolul de a pregăti Postul și de aceea sunt gradate: în prima, miercuri și vineri nu se ține post; în a doua, se postește normal, miercuri și vineri; în a treia (așa-numita „Săptămână Albă sau a Brânzei”) se renunță la carne, dar este dezlegare la lactate, ouă, pește.
Triodul este asemenea unei scări către Înviere, în care fiecare Duminică reprezintă o treaptă, având o semnificație deosebită. Primele patru duminici prepascale sunt cea a Vameșului și a Fariseului, a Fiului Risipitor, a Înfricoșatei Judecăți (lăsata secului de carne) și a Izgonirii lui Adam din Rai (lăsata secului de brânză). Intrăm apoi în Postul Mare propriu-zis, jalonat de Duminica Ortodoxiei, a Sfântului Grigorie Palama, a Sfintei Cruci, a Sfântului Ioan Scărarul, a Sfintei Maria Egipteanca și Duminica Floriilor.
Urmează ultima și cea mai aspră perioadă a Triodului, Săptămâna Patimilor. Duminica aceasta, care deschide Triodul, prezintă în splendidă antiteză două personaje: vameșul și fariseul. Primul este atât de încântat de modul în care respectă formal cerințele religioase și atât de plin de sine încât Dumnezeu nu mai are loc în el. Al doilea, este zdrobit, micșorat de conștiința păcatelor sale, rugându-se de iertare, încât toată ființa sa devine templu încăpător în care Dumnezeu se poate întinde în voie.
Întrebarea ni se pune în față, aproape brutal: noi cu care dintre cei doi semănăm? Smerenia este prima condiție a postului. A doua este rugăciunea. Urmează faptele bune. Înfrânarea de la alimente vine abia la sfârșit.