La sfârşitul anilor 1960 băieţii din The Rolling Stones erau în pragul falimentului având de plătit taxe uriaşe la stat.
Deşi câştigaseră grămezi de bani din concerte şi vânzări de discuri şi lansaseră pe piaţă hituri ca "Satisfaction" şi "Jumpin' Jack Flash", cei din Rolling Stones erau pândiţi de portărei.
În acea perioadă, Mick Jagger a fost văzut alergând prin hotelul Savoy din Londra dupa managerul lor, Allen Klein, pe care îl întreba în gura mare: "Unde sunt banii mei? Unde sunt?"
Klein însă îşi asigurase viitorul, înregistrând pe numele lui drepturile de autor ale tuturor melodiilor The Rolling Stones de dinainte de anii '70.
Omul care i-a scos pe Rolling Stones din belele a fost prinţul Rupert Loewenstein , un bancher catolic, care a devenit managerul trupei.
Jerry Hall, soţia lui Mick, l-a poreclit pe "Rupie The Groupie", el devenind ca un membru al "familiei Stones". Însă, după aproape 40 de ani de colaborare, "maşina de făcut bani" a trupei s-a pensionat în 2007. El nu a fost înlocuit atunci de nimeni, continuând să dea sfaturi financiare artiştilor până la moartea sa, în 2014.
"Rupie The Groupie" a demonstrat că "rock 'n'roll" poate fi o profesie lucrativă la acea vreme.
Când prinţul a preluat trupa, nimeni nu-şi imagina că simbolurile rock ale ale anilor '60 vor devein multimilionari. De exemplu, turneul The Rolling Stones, "A Bigger Bang", a adus peste 300 de milioane de euro. Cu Rupie se crede că Rolling Stones a câştigat peste 1,5 miliarde de euro, din turnee şi vânzări.
Keith Richards declara: "Atâta vreme cât exista un zâmbet pe chipul lui Rupert, eu sunt în regulă".