Satul Letea, din Delta Dunării, cu ulițe nisipoase, case albe, cu garduri și ferestre de culoare turcoaz, grădini pline cu fl ori ale căror culori vii te amețesc, este un adevărat muzeu în aer liber. Cei 300 de locuitori ai celui mai bine conservat sat din Delta Dunării sunt în proporție de 99,9% etnici ucrainieni, numiți haholi, oameni primitori, care trăiesc din pescuit, puțină agricultură și, din ce în ce mai mult, din turism.
Odată coborâți de pe am barcațiunea care străbate întreaga Deltă pentru a ajunge în cel mai estic punct al Rezervației, turiștii sunt așteptați de mai multe femei vesele, îmbrăcate în haine populare, care îi întâmpină cântând melodii ucrainiene, acompaniate de un acordeonist.
Musafirii fotografiază fascinați gospodăriile curate, cu grădini colorate, îngrijite, sunt serviți cu mâncăruri tradiționale de-ale locului, numai din pește și, tot în acompaniamentul glasurilor răsunătoare ale ucrainiencelor, se îndreaptă apoi spre destinațiile turistice din zona Grindului Letea.
Artiștii din Letea fac parte din ansamblul Bila Roja, în românește Trandafirul alb. Ion Maxim, șeful și acordeonistul ansamblului, este singurul bărbat din grup. Cu el am stat de vorbă pentru a afla totul despre Letea, satul în care s-a născut, a crescut, și-a întemeiat o familie și muncește pentru a o întreține.
Doamnele, casnice în gospodărie, artiste în timpul liber
Acordeonistul Ion Maxim, de 50 de ani, este o adevărată vedetă în Letea. A înființat ansamblul Bila Roja în urmă cu 15 ani și i s-a dus faima. El și „doamnele” lui nu cântă doar pentru turiștii care vin la Letea, participă la spectacole și diverse festivaluri gastronomice unde gătesc preparate din pește.
„Sincer să vă spun, ne-am cam plimbat în toate colțurile României. Chiar acum două săptămâni am fost la Sibiu. Am fost primiți cu mare căldură și foarte multă tratație. Noi am pregătit mâncărurile noastre din pește. Mai erau standuri pe acolo, dar la al nostru era un rând foarte lung”, se fălește șeful.
Din ansamblu fac parte atât femei din sat cât și tinere care acum însă, fiind eleve, sunt „împrăștiate” în vacanță. Bila Roja se adună imediat ce sunt anunțați turiștii. Își prezintă repertoriul și apoi își văd de ale casei. „Doamnele fiind casnice se ocupă de gospodărie, de copii, în cazul fetelor mai tinere. Unele dintre ele mai lucrează la câte o pensiune să își mai câștige existența. Toată lumea muncește”, spune ucraineanul Ion Maxim.
„De foame nu murim, la Letea”
Pentru „artistul” din Letea, viața în sat este plăcută. Ion Maxim admite că sunt și greutăți: „Trebuie pus osul la muncă, cum se spune. Nu trebuie să așteptăm că ne dă cineva de pomană. Pământul e făcut pentru toată lumea, dacă știi să îl exploatezi, îți oferă tot ce poate”. Pământul din Letea este de fapt un humus provenit din aluviunile aduse de brațele Dunării, pe care localnicii îl udă conștiincioși.
„Se transformă într-un pământ compact, un sol bun. De foame nu murim”, spune zâmbind cald, Ion Maxim. Optimismul lui are în spate numărul din ce în ce mai mare de turiști care ajung la Letea. Vin pentru Grindul Letea, pentru caii semisălbătici din pădure, pentru dune, pentru preparatele tradiționale din pește oferite în punctele gastronomce sau să facă o baie de nămol în Lacul Sărat. „Apoi la o undiță, la un pescuit, avem cu ce. Seara, cântâm niște cântece, stăm împreună cu turiștii la un grătar. Cum să nu ne simțim bine și în largul nostru?”
„Am zis să lăsăm cântecele astea și copiilor noștri”
În Letea trăiesc numai ucrainieni, li se mai spune haholi, bunicii lui Ion Maxim venind aici de peste Tisa pentru a construi case în locul colibelor. În privința repertoriului ansamblului Bila Roja, „am cules toată muzica noastră veche, am zis să lăsăm cântecele astea și copiilor noștri”.
Sunt melodii triste din timpul războaielor, dar și vesele și foarte vesele pe care ansamblul le cântă cu patos în fața turiștilor. Ascultând o melodie mai săl tăreață, juri că este „Doamne ocrotește-i pe români”, în limba ucraineană. „Nici vorbă, este foarte veche, despre o femeie care și-a părăsit bărbatul, a plecat cu barca, fluturând batista și spunând că nu se mai întoarce. El se roagă, o cheamă înapoi, dar este un soț care are probleme cu consumul de alcool”, traduc femeile din ansamblu, melodia. Și la fel, „Inimă de țigancă” este o melodie de dragoste cântată de ucrainieni și ruși, „care se numește de fapt Ivanca”.
Tot repertoriul este format numai din cântece ucrainene. „Vă poftim la Letea să ne ascultați”, transmit gazdele.