Aud că, la auzul ştirii când au auzit că se aude cum că a dat colţul – în sfârșit – El Lider Maximo, cubanezii din La Pequeña Habana din Miami au izbucnit în urale.
Poate că nu toţi cei 80.000 şi-au eliberat gâtlejurile. Or mai fi fost printre ei şi niscaiva speranţişti, după ce Obama a strâns – parcă acum un an – cortina de fier dintre Key West şi Varadero, lăsând să mai intre ceva aer capitalist în insulă (că, din 1959, de când Fulgencio Batista a plecat fluturându-şi batista, nimic nu mai rămăsese americănesc acolo, în afară de Guantanamo!). S-au gândit că poate fratele Raúl se va împrieteni cu proaspătul ales președinte SUA cu meșă și va fi lăsat să-și continue până-n pânzele albe revoluția, precum și Programul Zafra de 10 milioane de tone de trestie de zahăr culeasă (ce vremuri, he-heee, erau anii `70!)… Hai, că mă podidiră amintirile!
În studenție, aveam doi colegi cubanezi (Làzaro și Narcisso), iar cu unul dintre ei chiar am locuit o vreme, că erau condițiii „mai extra” în căminele din Grozăvești.
Și, periodic, aveau loc în cameră ședințe de citire din organul de presă al partidului, Granma (numele venea de la coșmelia aia plutitoare cu care plecase Castro, în noaptea de 25 noiembrie 1956, din Tuxpan (Mexic) și ajunsese pe 2 decembrie în Playa Las Coloradas, însoțit de 82 de ciraci în loc de 12 persoane, cât suporta ambarcațiunea… dom`le, și cum a avut poporul cubanez ghinionul de nu s-a scufundat, deși, cică era cât p-aci!).
Buun!... Și, odată, la o astfel de întrunire – când eu mă pregăteam să ies – unul dintre ei mă oprește și îmi arată cu degetul o fotografie neclară din Granma, spunându-mi:
– Uite, meee, Flòrin… porcii de chinezi!
Mă gândesc: aoleu, să vezi că ăștia au invadat Cuba. Mă apropii, dar, citind dedesubt, pricep: era de pe coasta Africii, din Angola, care lupta pentru independență. Acolo, cubanezii (care susțineau „mișcarea”, MPLA) se încăibăraseră cu chinezii (care sprijineau „frontul”, FNLA). Și se băteau ca chiorii pe bune, cu morți, cu răniți, cu tehnică militară… Cum se face!
– Bine, bine, zic, dar ce dracu` căutați voi acolo, tocmai la mama naibii?
– Mee, Flòrin, meee, tu nu știi… la revoluciòn continua!
– Păi ăsta-i Troțki, vericule!
– Eeee, ce știi tu, asta e internacionalismo proletario…
Sunt 40 de ani de atunci. Și iată că în Infern, balamucul are un nou lider… Ay, caramba!