Ministrul de interne al Italiei nu le mai spune, ca Gabriela Firea, pe Arena Naţională, Simonei Halep, „Bine aţi venit în ţara noastră” invadatorilor Europei pescuiţi de ONG-urile lui Soros de pe coastele Africii de Nord.
Evident că un asurzitor bocet a străbătut lumea, de-a lungul şi de-a latul, după ce Matteo Salvini a interzis navei Aquarius să intre în porturile italiene. Aquarius, proprietatea SOS Mediterranee finanţată şi de Soros, avea la bord 629 de proaspeţi imigranţi, între care şapte gravide, 11 copii mici şi 123 de minori neînsoţiţi.
Chipurile, aceştia au fost salvaţi de la înec din apele Mediteranei de samaritenii miliardarului evreomaghiaro-american. Dar de ce nu se întreabă bocitorii corecţi politic cum ajunseseră pe mare 123 de minori neînsoţiţi? Păi ca să nu se afle că „salvatorii” lor de musulmani din ape tulburi procedează ca pionierul nostru, care, croit să facă o faptă bună pe zi, obliga baba să treacă strada... Altfel de unde să aibă bieţii minori bani să se îmbarce pe vasele de pe care sunt „salvaţi”?
Ipocrizia fără margini a progresiştilor care islamizează programatic bătrânul continent şi-a găsit în sfârşit naşul în Italia, odată cu instalarea noului guvern de dreapta. „Salvarea vieţilor pe mare este o datorie, dar transformarea Italiei într-o enormă tabără de refugiaţi nu este”, a explicat ministrul Matteo Salvini, preşedintele partidului Liga, catalogat ca fiind de „extrema dreaptă” de vigilenţii progresişti. Mulţumită acestora, din 2013 au intrat în Italia de pe Mediterană peste 700.000 de imigranţi. Număr suficient ca să justifice gestul guvernului ungar de a saluta, luni seara, „angajamentul guvernului italian faţă de reinstalarea securităţii europene”. Mai mult, Budapesta a transmis că recentele măsuri ale guvernului italian au demonstrat că „politica Bruxellesului cu privire la migraţie nu este potrivită”, iar Uniunea Europeană nu a reuşit, în ultimii trei ani şi jumătate, să-şi „edifice capacitatea de a apăra graniţele Europei”.
Însă, noului guvern de stânga-feministă de la Madrid nici că-i pasă de apărarea graniţelor bătrânei şi obositei Europe. Progresiştii care au pus gheara pe Spania au sărit rapid în sprijinul celor 629 de „micuţi” de pe Aquarius chemându-i să se adăpostească la Valencia, fără să-i întrebe pe cei 14 morţi şi 130 de răniţi în atentatul de pe La Rambla din Barcelona ce părere au. Cum nimeni nu o va întreba nici pe româncuţa de 15 ani înjunghiată mortal alaltăieri de un refugiat turc într-un parc din oraşul german Viersen. „Ceea ce s-a întâmplat în Viersen este şocant. Sunt profund afectat de faptul că o tânără a fost atacată mortal într-un parc public”, a declarat, de parcă s-ar fi născut ieri, ministrul de Interne al landului Renania de NordWestfalia, Herbert Reulsaid. Replica binemeritată a venit de la partidul na- ţionalist Alternativa pentru Germania, într-un mesaj sarcastic publicat pe Twitter: „Încă un incident singular”, cu bătaie la valul de atentate, crime şi infracţiuni comise de imigranţii chemaţi de Merkel.
La noi, nimeni nu vede pericolul care ne paşte, deşi români cad victime atacurilor islamiste prin Europa. Sute de moschei ilegale stau pitite prin marile oraşe, finanţate din banii dubioşi ai afaceriştilor arabi, fără să le întrebe vreo autoritate a statului de sănătate. Probabil că la guvern, parlament, preşedinţie, servicii, poliţie s-a auzit că acolo funcţionează şcoli de dans şi bune maniere.
Ba, mai mult, suntem pe cale să „profităm” de situaţie. La doar o zi după ce Ungaria a adoptat proiectele legislative „Stop Soros”, ne-am pomenit invitaţi în spaţiul Schengen de către comisarul european pentru migraţie, Dimitris Avramopoulos. Fără să stea pe gânduri, grupul Partidului Popular European din Parlamentul European şi-a exprimat susţinerea pentru admiterea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen, dar nu de dragul nostru, ci al imigranţilor, argumentând că reintroducerea temporară a controalelor de-a lungul frontierelor interne ale Uniunii Europene reprezintă un semn de subminare a încrederii şi a politicii de azil. Cu alte cuvinte, lăsaţi refugiaţii să ajungă mai uşor şi la amărâţii ăia de români şi bulgari. Ar fi momentul ca cineva de la vârful puterii de la Bucureşti să le spună clar, în cât mai multe limbi, ca Budapesta: Nu, mulţumim! Păstraţi-i la voi, dacă îi iubiţi!