Georgia a primit un nou impuls. în evoluția sa politică, după ce primul tur al alegerilor prezidențiale au demolat miturile la zi ale statului caucazian: Partidul Visul Georgian al lui Bidzina Ivanishvili nu sunt imbatabile, multimiliardarul nu controlează toată scena politică georgiană, mai mult, nu e nevoie de o a treia forță independentă și neutră pentru a schimba fața Georgiei, ci partidul lui Mihail Saakashvili lăsat fără cetățenia georgiană și condamnat în absență poate să-și ia o revanșă usturătoare în turul doi și la alegerile generale din 2020. Deja fostul președinte georgian și-a anunțat dorința de a reveni în țară.
Primul tur al alegerilor prezidențiale, din 28 octombrie, a arătat că georgienii nu mai susțin varianta propusă de oligarhul lor suprem retras, e adevărat, din prim-planul vieții politice și manevrând lucrurile din spate, din culise și votează în mod substanțial împotriva actualei majorități și a Partidului Visul Georgian. Astfel, candidatul susținut de Visul Georgian - altfel independent, din motive tactice - Salome Zurabishvili, fost ambasador francez la Tbilisi și fost ministru de Externe, a obținut doar 38,64% din voturi, ușor în fața lui Grigol Vashadze, fost ministru de Externe, la rândul său, candidatul Mișcării Naționale Unite, partidul fondat de Saakashvili, care a luat 37,74% din voturi.
Mai mult, el este susținut atât de partidul Georgia Europeană, și de candidatul acesteia, David Bakradze plasat pe locul trei cu 11%, cât și de actualul președinte și Partidul său Republican. În plus, în actuala competiție s-au aflat trei candidați ce făceau parte din Mișcarea Națională Unită a lui Saakashvili, Vashadze, Bakradze (fost președinte al Parlamentului) și Zurab Japaridze, care au împreună peste 50% din voturi din primul tur. O dovadă clară că Mișcarea Națională Unită, în formula sa originară, câștigă deja majoritatea, aceasta fiind o răzbunare a lui Saakashvili, dar și a tuturor celorlalți parteneri ai săi la guvernare care au fost trimiși în închisori prin justiție selectivă.
Rezultatele sunt o lovitură puternică și pentru ideea vehiculată că e nevoie de o a treia forță mai moderată care să învingă în alegeri, deoarece e singura ce poate aduna voturi împotriva Visului Georgian, aducând susținerea clară a altor votanți din centru și din fostele partide de opoziție. Actuala situație, reconfigurarea alianțelor și susținerea lui Vashadze arată contrariul, respectiv că structura vie și puternică rămâne opoziția lui Saakashvili, Mișcarea Națională Unită, și nu alte partide rupte din trunchiul său sau aliate mai vechi ale Visului Georgian al lui Ivanishvili.
Victoria probabilă la 11 noiembrie nu aduce un președinte puternic la Tbilisi. Din contra, noua Constituție îi ia mai toate atribuțiile, însuși Consiliul Național de Securitate fiind desființat și mutat la Guvern. E un președinte reprezentativ și de ceremonie, mai degrabă, dar foarte puternic prin simbolistica votului. Nici măcar nu mai contează faptul că, potrivit ultimelor modificări, în 2024, georgienii nu vor mai vota președintele, care va fi ales de un Colegiu Electoral ce va reuni 300 de membri din Parlament, dar și de la nivel local și regional. Contează doar că se simte miros de sânge și că Visul Georgian poate fi înfrânt.
Lupta e departe de a fi câștigată, încă. O bătălie dură, în care s-au utilizat mijloacele cele mai contondente și resursele statului, de partea Visului Georgian. Campanie cu lovituri sub centură, atacuri murdare, o competitivitate dusă la extrem în ceea ce privește agresivitatea, chiar dacă fără violențe fizice. Dar rezultatul actual este extrem de revelator, pentru că el demonstrează, o dată în plus, lipsa calității de jucător politic și lider politic a lui Bidzina Ivanishvili. Multimiliardarul georgian o fi bun în jocuri de culise, negocieri și afaceri pentru propriul buzunar, dar s-a dovedit extrem de fragil când nu a mai fost premier, s-a certat cu omul său de casă pus premier, a decontat căderea monedei naționale, lari, și inflația, dar și lipsa investițiilor străine.
Bătălia electorală este, fără drept de apel, și spațiul de tranșare a rivalității între cei doi lideri informali rivali, Bidzina Ivanishvili și Mikheil Saakashvili, care au dominat Georgia după plecarea de la putere, în urma Revoluției Transdafirilor din 2003, a lui Eduard Shevarnadze fostul ministru de Externe sovietic care i-a succedat naționalistului Zviad Ganzaurdia. Cei doi lideri s-au înfruntat începând cu 2007, informal, apoi 2009, în manifestații de stradă și preluări de televiziuni, iar Saakashvili și-a pierdut mandatul, prietenii și era pe punctul de a-și pierde și libertatea, dacă nu fugea la timp din țară.
De altfel, comunitatea internațională a sancționat modul de preluare al puterii depline de către Visul Georgian și Ivanishvili, care s-a făcut prin arestări și condamnări ale echipei lui Saakashvili, inclusiv a fostului Președinte, fără ca această pretinsă luptă anticorupție și împotriva abuzurilor să fi atins vreodată, în vreun punct, un oficial din echipa Visului Georgian și aliaților săi, în ultimii șase ani. Revenirea eventuală a lui Saakashvili, eventual după revizuirea procesului său, casarea sentinței și clasarea acuzațiilor ar fi o mare lovitură pentru Visul Georgian. Este, însă, puțin probabil ca fostul lider georgian să mai fie primit de către foștii săi colegi în prim plan, după ce a părăsit țara, chiar dacă ar fi o figură istorică și un sfătuitor ce ar putea sprijini, probabil Georgia după o eventuală revenire. Aceasta este, însă, o speculație prematură.