Confruntată din ce în ce mai des cu dezastre pe teritoriul său şi în lumea întreagă, Europa trebuie să aibă o intervenţie mai eficace.
Aproape nicio săptămână nu trece fără să apară la ştiri un dezastru. Un seism ucide 230 000 de oameni în Haiti. Inundaţiile afectează o cincime din suprafaţa Pakistanului. O explozie pe platforma Deepwater Horizon provoacă cea mai mare scurgere de petrol din istorie. Suntem vulnerabili şi aici, în Europa - să ne gândim doar la exemple ca deversarea de noroi toxic produsă în Ungaria la începutul lunii, inundaţiile din Europa Centrală din vara aceasta sau blocarea spaţiului aerian din cauza unui vulcan islandez.
Acestea sunt exemple doar din ultimele câteva luni, dar astfel de situaţii de criză au crescut ca număr de cinci ori din 1975 până în prezent, devenind, de asemenea, mai destructive: în lumea întreagă, dezastrele afectează 230 de milioane de persoane, provoacă 85 000 de decese şi produc 70 de miliarde EUR de pagube în fiecare an. Pe lângă criza economică şi criza resurselor, aceste tendinţe arată că Europa trebuie neapărat să-şi regândească strategia de răspuns la dezastre, pentru a se adapta la amploarea problemelor şi a obţine rezultate cu un mai bun raport costuri-beneficii, ceea ce este posibil atunci când ţările din UE lucrează împreună.
Schimbările climatice, creşterea populaţiei, activitatea economică intensificată şi terorismul vor continua să alimenteze producerea de noi dezastre. Nicio ţară, săracă sau bogată, nu este ferită de potenţialul destructiv al dezastrelor naturale şi al celor provocate de om. Ţările şi populaţiile cele mai sărace sunt cele mai afectate, deoarece sunt şi cele mai puţin în măsură să facă faţă acestor dezastre. Însă şi noi, în Europa, plătim un preţ greu. În ultimii douăzeci de ani, dezastrele au ucis aproape 90 000 de europeni şi au afectat peste alte 29 de milioane de persoane.
Acestea nu sunt sumbre avertismente, ci evenimente la care va trebui să ne adaptăm. Dezastrele nu trebuie să curme neapărat vieţi sau să stagneze ani de dezvoltare. Desigur, politica nu poate împiedica producerea seismelor sau a erupţiilor vulcanice, însă politici raţionale de îmbunătăţire a gradului de pregătire pentru dezastre şi a gestionării acestora pot diminua pagubele şi pot salva vieţi.
Responsabilitatea intervenţiei în caz de dezastre revine în primul rând guvernelor naţionale, însă calamităţile depăşesc adesea capacitatea unui guvern de a face faţă. UE poate ajuta la remedierea acestei probleme, deoarece are atât experienţa, cât şi expertiza de a coordona mobilizarea eficace a resurselor substanţiale ale statelor membre. Prin intermediul mecanismului de protecţie civilă, acordăm deja ajutor prin furnizarea de echipament şi de experţi ca răspuns la cererile de asistenţă. În plus, ca cel mai mare donator de ajutor umanitar din lume, UE dispune de mijloacele necesare pentru a furniza peste hotare o asistenţă esenţială în caz de dezastre.
De la prevenire şi pregătire până la răspuns, trebuie să acţionăm împreună pentru a ne diminua vulnerabilitatea în faţa dezastrelor. Acest fapt este larg recunoscut de cetăţenii europeni. Aproximativ 90% dintre aceştia aşteaptă ca Europa să facă mai mult pentru ţara lor într-o situaţie de criză şi să sprijine victimele dezastrelor din ţările terţe.
Marţi voi propune o serie de modalităţi pentru a răspunde aşteptărilor în mod legitim tot mai mari ale cetăţenilor noştri. Obiectivul propunerii mele pentru răspunsul în caz de dezastre este de a garanta disponibilitatea unor resurse-cheie care pot fi rapid mobilizate. Documentul nostru strategic va cuprinde o listă de opţiuni, printre care:
- elaborarea unor scenarii de referinţă pentru principalele tipuri de dezastre, din interiorul şi din afara UE; - definirea resurselor necesare pentru a asigura un răspuns credibil la aceste scenarii; - identificarea resurselor pe care statele membre le pot pune în comun în cadrul unui răspuns UE în caz de dezastre; - formularea de solicitări către statele membre de a pune în mod benevol la dispoziţie resurse-cheie pentru un răspuns la nivel european; - asigurarea faptului că este prevăzută logistica de transport pentru mobilizarea imediată a asistenţei UE; - în cele din urmă, încredinţarea Comisiei Europene cu sarcina de a face apel la mobilizarea imediată a acestor resurse şi de a asigura coordonarea pe teren în ţările terţe.
Prin aceste propuneri, invităm statele membre să se asigure că se acordă tipul de ajutor potrivit la locul şi în momentul potrivit, atât în cadrul UE, cât şi în întreaga lume. Răspunsul european ar trebui să fie mai bine coordonat, dar ar trebui să fie şi mai vizibil, atât pentru cetăţenii noştri, cât şi pentru cei care beneficiază de solidaritatea, sprijinul financiar şi expertiza noastră. Kristalina Georgieva este comisarul european pentru cooperare internaţională, ajutor umanitar şi răspuns în situaţii de criză