Este libertatea colegului Dan Tapalagă să creadă că Traian Băsescu a protejat un grup de borfași de lux. Însă, cred că ar trebui să aibă onestitatea de a merge cu raționamentul până la capăt și să ne spună care au fost instrumentele lui Băsescu.
SRI? DNA? George Maior și Florian Coldea? Daniel Morar și Laura Codruța Kovesi? Dacă începem să tragem cu tunul în regimul Băsescu, trebuie să ne asumăm să dărâmăm toate miturile acelei perioade – inclusiv cele din jurul DNA - și să fim conștienți că, la final, colegii de la Antena 3 se vor tăvăli de râs și vor spune că ei au avut dreptate tot timpul, iar acum îi confirmă până și „băsiștii”. Să nu fiu înțeles greșit: eu sunt adeptul teoriei că ziariștii trebuie să spună adevărul până la capăt. Are toată lumea acest curaj? Are Dan Tapalagă dorința de a discuta din aceeași perspectivă critic-conspiraționistă ce a făcut Daniel Morar cu dosarul din gala Bute? Sau ce a făcut Codruța Kovesi, dacă, dacă (!), este adevărat ce scrie, cum că dosarul a fost blocat între 2011 și 2014...
Nu vreau să intru într-o polemică, ci, dimpotrivă, să fac un pas mai departe. De acord, nu trebuie să facem din Traian Băsescu un mit. Sunt foarte multe elemente care au părut în ultima vreme, pe care trebuie să le discutăm. De exemplu, eu personal nu am înțeles niciodată cum a ajuns o persoană ca Alina Bica în poziții atât de importante: secretar de stat în ministerul Justiției și, ulterior, șefa DIICOT. Nu discut problemele ei penale, ci pur și simplu competența (sau lipsa competențelor) pentru a urca atât de sus în ierarhie. Am amintit de această situație pentru că zilele acestea se discută despre numirea viitorului șef al DIICOT. S-au depus niște candidaturi, dar nimeni nu știe ce se ascunde în spatele lor. Nimeni nu pare interesat să vadă un dosar complet al candidatului – ce cazuri a anchetat, câte au ajuns în instanță, ce procent de condamnări a avut. Nu este deloc clar cum va decurge selecția de la ministerul Justiției. Pe scurt, se repetă la indigo procedura care a dus la dezastrul numit Alina Bica. La numirea directorului SRI a fost o situație și mai tristă. În 2006, Maior a trecut prin niște formalități. Au trecut peste opt ani de la acel moment și puteam să evoluăm, dacă tot discutăm despre controlul parlamentar asupra serviciilor speciale. Hellvig, care nu are în spate nici 10% din experiența pe care o avea Maior în 2006, a trecut de Parlament fără nici un fel de discuții.
Dacă discutăm critic despre regimul Băsescu, ar trebui menținem o presiune pentru a nu se repeta greșelile din acea perioadă. Nu se întâmplă asta. Dimpotrivă, se procedează la fel. Nu văd ca regimul Iohannis să fi fost supus la o presiune pentru a schimba modalitatea de numire a persoanelor care vor conduce instituțiile de forță. Ceea ce cred eu că se întâmplă este că se demolează în forță ceea ce s-a construit sub Băsescu numai și numai pentru a face loc oamenilor lui Iohannis. Înlocuim o statuie cu alta, mai mare, mai aurită.