O impresie generală de déjà vu, de târg cu iz de pertractare pe bani, a lăsat să transpară public din recentele acțiuni care includ primirea delegației ruse înapoi în Consiliul Europei, împărțirea puterii în spațiul post-sovietic – modelul Republica Moldova cu securitatea la ruși și guvernările la pro-europeni și formulele necuantificate de confederalizare spre binele și viața tihnită a cetățenilor ruși separatiști din Transnistria, prin ignorarea completă a dreptului internațional.
Ca să nu distrugă lumea bazată de drept și lege, este înghesuită, schimbată, maltratată și violată de-a dreptul prevederea legală ca să se potrivească cu târgul la care asistăm și care miroase tare mult a pact secret tip Ribentropp-Molotov sau a la fel de hulitelor acorduri de procentaj de la Yalta. Pe seama și contra intereselor celor ce nu stau la masă.
Rusia a revenit cu delegația sa cu puteri depline în Consiliul Europei. Cu votul a doi cetățeni români, unul ministru de Interne la Chișinău, Andrei Năstase, celălalt un ilustru necunoscut parlamentar PSD. Grozăvia s-a petrecut cu votul copleșitor al celor ce au primit Rusia în organismul ce supervizează drepturile omului – majoritatea vest europeni - la 5 ani de la anexarea Crimeii, gest ce a determinat excluderea reprezentării Rusiei în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. O să spuneți că instituția și revenirea Rusiei nu prea au relevanță, că e doar simbolică decizia… Poate. Dar e pe deplin relevant pentru vremurile pe care le trăim faptul că tot Occidentul clipește, dă înapoi, se ajustează, își revizuiește pozițiile și Rusia lui Putin nu face nici cel mai mic gest pentru a-și cere scuze, a recunoaște încălcarea dreptului internațional, a căuta reconcilierea. A plăti față de cei care au fost ocupați, cărora li s-a rupt teritoriul național. De ce trebuie să cedeze întotdeauna Occidentul? Și de ce pe seama și cu neglijarea intereselor statelor mai mici, de la frontiera Europei, ținte ale întregii politici agresive a Moscovei? Simbolic, Europa a fost subminată în chiar miezul valorilor sale cuantificate instituțional, în cele mai profunde zone în care drepturile omului și respectarea dreptului internațional e condiție de acces și angajament, totodată. Rusia le-a încălcat. A fost sancționată după acest moment, la nivelul persoanelor implicate. Care, mai nou, prin această revenire, au dreptul să circule liber pe teritoriul Uniunii Europene. Doar vin să reprezinte Federația Rusă.
Sunt 4 asemenea personalități sancționate în lista de reprezentanți ai Federației Ruse. Sunt unii aleși cu voturi din teritoriul anexat al Crimeii. Trecerea peste acest fapt descalifică Consiliul Europei ca instituție, Uniunea Europeană și Occidentul ca o comunitate bazată pe valori, în întregimea sa. Pe toți cei care au votat pentru această revenire. Sunt nevoit aici să amintesc că, pe baza listei de sancțiuni și sancționați din Rusia și regiunea anexată, Crimeea, Rusia însăși a emis o listă de 87 de personalități europene – care mă include alături de alți 4 români – care au primit, ca formă de retorsiune, interdicția de călătorie în Rusia. Aici nu a clipit nimeni. Doar europenii, Occidentalii trebuie să clipească, să-și revizuiască deciziile pentru a face pe plac lui Putin și a încasa niște finanțări pentru Consiliul Europei. Atât costă verticalitatea și principiile, și valorile, și demnitatea Europei? Sau a României (doi reprezentanți prezenți din 10, un vot pentru și unul contra – USR)?
Ucraina a sesizat deja Comisia de la Veneția pentru a decide relevanța și legalitatea acestei mișcări. În sesizarea de apel se menționează faptul că delegații ruși sunt membri ai unui Parlament și au fost aleși cu voturile Crimeii ocupate, nerecunoscute ca teritoriul rus de statele membre și de Consiliul Europei în integralitatea sa. Apoi, 4 din cei prezenți, cum spuneam, sunt subiecți ai sancțiunilor europene, prin votul lor și prin participarea directă la anexarea Crimeii. În plus, reinstalarea parlamentarilor ruși, a întregii delegații, ca membri cu drepturi depline încalcă statutul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Despre drepturile omului în Rusia ce să mai vorbim?
Deja 7 delegații naționale s-au retras de la sesiunea actuală a APCE. Mai mult, ele vor consulta capitalele despre drumul de urmat și e cel mai probabil ca să se retragă pe deplin, pe termen lung, de la reuniunile adunării. Ucraina, Georgia, Polonia, Slovacia, Lituania, Letonia și Estonia au luat o asemenea decizie. Cred că România nu trebuia să lipsească niciodată din această listă, cum cred că Republica Moldova trebuia să se retragă, în egală măsură. Sau a uitat că are încă trupe de ocupație pe teritoriul său, fără acordul statului gazdă? S-or fi schimbat toate la Chișinău după concedarea securității către ruși și pro-rușii socialiști ai lui Dodon?
Mai mult, Ucraina a anunțat, prin vocea Ministrului de Externe în funcție, Pavlo Klimkin, că intenționează să retragă invitația adresată APCE pentru a trimite observatori la alegerile generale anticipate din Ucraina, de la 21 iulie anul curent. La ora când scriem acest editorial, decizia nu a fost încă adoptată, dar cum ar arăta ca un ocupant și colaborator la o crimă, anexarea Crimeii, să fie observator și prezent pe teritoriul statului pe care l-a ciuntit?
După mine e un alt gest care ar trebui împărtășit cel puțin între statele foste sovietice ce aspiră la independență față de metropola rusă și de statele Flancului Estic al UE și NATO. Este minimul gest simbolic pentru a sublinia enormitatea produsă la Strasburg și nevoia ca acest gest să fie inversat. Până când Rusia nu respectă dreptul internațional, regulile internaționale, tratatele la care este parte, europene dar și globale, ca și tratatele din cadrul CSI. Prezența României lângă Rusia în Consiliul Europei sau acceptarea observatorilor APCE la alegerile ce vin (Prezidențiale în România) este inacceptabilă cât timp Crimeea este anexată și ocupată prin forța armelor, Abhazia și Osetia de Sud sunt ocupate de facto iar în Transnistria zburdă trupe ruse, fie ca paznici la depozitele de armament, fie ca un Grup Operativ de trupe speciale și pretinși pacificatori, sigur nedoriți și transformați în trupe speciale, la 100 km de frontiera României și în spatele Ucrainei.