Anul 2019 începe în cele mai proaste condiții pentru Rusia lui Putin, care-și încordează mușchii în aventuri militariste în jurul lumii și se laudă cu arme nemaipomenite. Economia, însă gâfâie, iar perspectivele sunt complicate, amenințând puternic încrederea în președinte.
Într-adevăr, cifrele sunt tot mai îngrijorătoare pe toate direcțiile de la valoarea rublei, prețul barilului de petrol, inflația și măsurile de creștere puternică a taxelor și impozitelor, în timp ce lista de sancțiuni se lungește pe zi ce trece. Peste toate, relansarea unei curse a înarmărilor, dublată de pasarea responsabilităților în Siria și Afganistan, ar putea însemna pentru Rusia un adevărat dezastru în relative scurt timp. Principalele puncte de laudă astăzi ale lui Vladimir Putin sunt aventurile militariste din Crimeea, Estul Ucrainei, Siria, Afganistan - vânzări de arme către talibani, care au anulat substanța negocierilor cu Washingtonul și poziția avantajoasă americană în regiune - Libia, Republica Centrafricană și așa mai departe. Că e vorba despre asumarea acțiunii militare a Armatei Ruse sau despre Companiile militare private, despre operațiuni speciale cu voluntari și mercenari sau trupe GRU și sub culorile Wagner sau altor companii private militare, tot acest efort costă Rusia, care nu are de unde să-l mai susțină. Aventurile militariste au creat un motiv de laudă pentru Vladimir Putin, respectiv prestigiul nou dobândit și puterea exercitată a Rusiei, care aspiră la saltul de la statutul de putere regională - cu toate regiunile din jurul imensului său teritoriu implicate – la cel de putere globală, unde nu a mai fost de la dispariția Uniunii Sovietice. Li se adaugă ambițiile de desfășurare a capabilităților strategice în jurul lumii, zborurile cu avioane strategice și călătoriile submarinelor nucelare strategice reluate în jurul lumii, deschiderea de noi baze în Caraibe sau a unor mai vechi, in jurul lumii, dar și crearea unor capabilități deosebite și inedite, precum rachetele hipersonice.
Pe de altă parte, aceste acțiuni au adus cele mai puternice costuri prin efectele sancțiunilor la adresa diferitelor acțiuni agresive ale Rusiei. De la anexarea Crimeii și agresiunea militară din Ucraina la acțiunile din Siria, mergând până la ingerințele în alegerile prezidențiale americane din 2016 și în Brexit, în alegerile generale și prezidențiale din Franța și Germania, toate acestea au avut impact major și au adus valuri de sancțiuni. Ele au fost urmate de sancțiunile legate de tentative de asasinat în cazul Skripal, cu utilizare a gazului toxic militar, de luptă, dar și obstrucționarea investigațiilor ONU împotriva utilizării în Siria a armei chimice de către Al Assad sau montarea de false atacuri chimice pe seama opoziției. Apoi de acțiunile GRU de hacking la instituțiile de analiză a Novichiuk și armelor chimice, dar și a dopajului atleților ruși, toate mergând până la acțiunile agresive privind anexarea de facto a Mării de Azov, unde sunt așteptate încă valuri de sancțiuni. Până la această oră, dacă sancțiunile occidentale au contat, în primă fază, într-o măsură moderată, accentuarea și prelungirea lor a început să aibă impact major, în timp ce măsurile de retorsiune ale Rusiei, de sancționare a produselor occidentale pe piața rusă, au avut un impact de trei ori mai mare. Ulterior, ambele acțiuni au fost depășite de evoluția prețului petrolului, care are un impact de cinci ori mai mare asupra economiei ruse decât sancțiunile occidentale originare.
Rubla rusească s-a depreciat în 2018 cu 21,1% față de dolarul american și cu 15,5% față de euro. La începutul anului 2018, un dolar american valora 57,6 ruble, iar un euro - 69,2 ruble. La sfârșitul lunii decembrie însă, un dolar ajunsese deja la 69,8 ruble, iar un euro la 79,99. Economiștii notează că asupra cursului valutar au avut influență majoră sancțiunile SUA și cele occidentale. Investitorii și-au retras investițiile din Rusia, pe fundalul instabilității relațiilor dintre Moscova şi Occident. TVA crește cu 2%, și alte taxe cresc, la fel și inflația estimate la 6%.
Sancțiunile nu au acoperit încă întreg spectrul problemelor identificate și criticate de către UE și SUA. Și noi sancțiuni sunt așteptate pentru incidentul cu cele trei nave ucrainene în strâmtoarea Kerci. Dacă UE nu a sancționat încă acțiunea, dar a prelungit până la mijlocul lui 2019 sancțiunile existente, ce vizează industria de apărare și transferul tehnologic, energie și credite bancare, SUA se pregătesc de adăugarea sancțiunilor pentru evenimentele de la Kerci, în paralel cu transferul de rachete anti-navă și finanțare pentru apărarea navală a Ucrainei. Un al doilea factor complicat este perspectiva cursei înarmărilor, acolo unde Rusia s-a lansat singură, pe de altă parte este împinsă mai departe de către SUA, mai ales dacă părăsește Tratatul Forțelor Nucleare cu Rază Media – INF Treaty. Rusia are până în februarie pentru a răspunde ultimatumului de 90 de zile și de a se conforma solicitărilor Washingtonului, în caz contrar SUA se retrag din Tratatul INF. Un gest care adaugă greutate și mai mare, dublând ruptura Rusia-SUA și relansând o cursă a înarmărilor ce se anunță foarte costisitoare pentru Rusia lui Putin, întâmpinate astăzi fără reserve valutare speciale și cu o economie slabă.
Dar poate cea mai importantă problemă vine de la Statele Unite și mișcarea lui Donald Trump, care a anunțat retragerea totală din Siria și retragerea a jumătate din soldații săi din Afganistan – situație în care staționarea celeilalte jumătăți e improbabilă din rațiuni de securitate. SUA lasă Siria în brațele Rusiei – secondată de Iran și Turcia, e adevărat, cu anumite condiții dure și costisitoare și, probabil, fără finanțarea reconstrucției, ba chiar cu sancțiuni pentru firmele care se vor implica. În plus, în cazul Afganistanului e puțin probabil ca Rusia să-și asume vreun cost și responsabilitate în schimb, retragerea trupelor americane va afecta traficul de droguri și impactul lui în Rusia, dar mai ales va afecta securitatea în Asia Centrală, acolo unde Rusia are responsabilități la frontieră și unde radicalismul islamic o afectează direct, reclamând, în continuare, noi costuri.