Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat: dosarul Ucraina versus Rusia din fața Curții Internaționale de Justiție a ajuns la final și miercuri, 19 aprilie urmează să pronunțe verdictul în cazul blocării Rusiei de a mai trimite bani, arme și trupe în Estul Ucrainei.
Kievul a mai cerut Curții să ordone Rusiei să oprească discriminarea rasială din Crimeea la adresa grupurilor minoritare, cu precădere a Tătarilor.
În afara cazurilor de agresiune care nu pot fi decise în Consiliul de Securitate al ONU din cauza veto-ului unui membru permanent, implicat în astfel de cazuri, Curtea Internațională de Justiție e chemată să soluționeze disputele potrivit dreptului internațional și a acordurilor / angajamentelor internaționale ale părților. În plus, Ucraina a cerut Curții măsuri de protecție interimare până la soluționarea marilor dosare pe fond, respectiv anexarea Crimeii și agresiunea militară rusă din Estul Ucrainei. Decizia nu are caracter obligatoriu și Curtea Internațională de Justiție nu are instrumentar pentru a aplica deciziile sale. Însă verdictele au un impact politic major și caracterizează o situație dincolo de parti-pri-ul părților. De aceea și miza atât de importantă pe acest verdict care nu va califica direct anexarea Crimeii de către Rusia sau agresiunea militară rusă din Estul Ucrainei, dar va oferi un instrument important Kievului în orice format de negociere a situației de pe teren, influențând inclusiv acordul de la Minsk 2, dacă verdictul e formulat în termeni potriviți și-i dă câștig de cauză Ucrainei, cum e așteptat.
În cadrul procesului, Ucraina a acuzat Rusia de violarea convențiilor ONU împotriva terorismului și discriminării prin sprijinirea grupurilor din Estul Ucrainei și Crimeea calificate la nivel oficial la Kiev drept teroriste. Moscova a respins alegațiile și a menținut opțiunea și narațiunea sa privind autodeterminarea cetățenilor din Crimeea într- un referendum(în bătaia puștii, e adevărat, sub ocupație, dar referendum se cheamă) și vorbește despre războiul civil din interiorul Ucrainei, declinându—și responsabilitatea pentru soldați și tehnică militară rusă pe teritoriul ocupat din Donbas. Ucraina a cerut Curții Internaționale de Justiție să constate faptul că „Federația Rusă este responsabilă la nivel internațional de actele de terorism comise de intermediarii săi din Estul Ucrainei”, Kievul numind în mod constant operațiunea sa din Estul Ucrainei drept operațiune anti-teroristă, considerând că administrațiile marionetă ale Rusiei din Donetsk și Luhansk sunt structuri/ organizații teroriste.
În același context, dosarul actual de la Curtea Internațională de Justiție mai are un obiectiv, acela de a crea premizele pentru a obliga Rusia să plătească pe scară largă compensații financiare tuturor civililor prinși în mijlocul conflictului și care șiau pierdut bunurile și locuințele în aceste confruntări, prin strămutări succesive, prin tâlhării din partea paramilitarilor, voluntarilor și militarilor ruși în vacanță, sau rătăciți dincolo de graniță, cum i-a numit Lavrov, ministrul rus de Externe. În orice caz, o hotărâre definitivă a Curții în termeni duri împotriva Rusiei antrenează un impact major politic internațional, dar și posibilitatea tuturor cetățenilor din zona de conflict de a se îndrepta la aceeași curte împotriva Rusiei pentru a obține compensații. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a fost încă pe deplin exploatată în cazul agresiunii militare din Estul Ucrainei, un caz similar celui al lui Ilașcu și alții contra Republicii Moldova și Federației Ruse, caz în care CEDO a condamnat Rusia și a decis deplina responsabilitate a Moscovei atât în cazul războiului din Transnistria, cât și a tuturor acțiunilor pretinselor autorități din stânga Nistrului.