Donald Trump și-a construit și ultimul summit G7 tot pe considerente de imagine. Știind că va fi pus la colț de către celelalte state pentru multe din punctele în discuție, Donald Trump s-a retras de la lucrări înaintea dezbaterilor despre încălzirea globală și emisiile de carbon, dar după momentul în care Emmanuel Macron a amenințat cu un G6 restrâns, deci o lume cu SUA izolată pentru opțiunea sa de a ieși din acordurile de liber schimb, promovate de cele 7 state cele mai industrializate.
Pentru că știa succesiunea momentelor și pentru că dorea să mențină prim planul, Donald Trump a urcat în avionul spre Quebec după ce a dat declarația bombă: el a afirmat că susține și propune intrarea/revenirea Rusiei în G7. Știrea a făcut înconjurul lumii și a ocultat mediatic și imagologic ceea ce s-a întâmplat în cadrul reuniunii. Singura știre care a mai răzbătut ulterior a fost propunerea lui Emmanuel Macron de izolare a SUA, după impunerea taxelor la aluminiu și oțel și amenințarea cu taxe pe piața automobilelor. Dar și aici Trump a avut conceput un răspuns caracteristic.
Președintele SUA a declarat că țara sa nu va mai fi „puşculiţa din care fură toată lumea”, liderul de la Casa Albă ameninţând ţările aliate cu întreruperea relaţiilor comerciale dacă nu opresc practicile incorecte. Deci din nou o formulare surpriză, cu impact mediatic major, care a șocat și făcut titluri și audiențe, acoperind restul declarațiilor din summit, și asta înainte chiar ca summitul G7 să se fi încheiat. Mai mult, Donald Trump a scos SUA din disputa privind plata pentru securitate și din cea referitoare la echilibrarea schimburilor între state și a împins-o în spațiul comerțului incorect și competiției neloiale, principii pe care atât G7 cât și Organizația Mondială a Comerțului le apără.
Mai mult, el s-a declarat campion al perspectivei eliminării totale a taxelor vamale la bunuri şi servicii în întreaga lume, pentru crearea unui spaţiu de comerţ liber, eliminarea tuturor barierelor comerciale urmând să fie „obiectivul final” al demersului. Însă preşedintele SUA a denunţat ceea ce a numit taxele „ridicole şi inacceptabile” impuse produselor americane şi a promis că le va contracara.
„Aceste practici vor înceta. Altfel, vom înceta relaţiile comerciale cu acele ţări. Iar aceasta este o reacţie foarte profitabilă, dacă ajungem la ea. Noi suntem acum ca o puşculiţă din care fură toată lumea, iar acest lucru se va încheia”, a insistat liderul de la Casa Albă. Președintele Trump a argumentat că Statele Unite sunt tratate inadecvat, prin impunerea de bariere comerciale. Washingtonul va riposta la eventuale contramăsuri comerciale aplicate de parteneri. Ca de obicei, la încheierea conferinței, Trump a susținut că discuțiile au fost foarte bune, deci a închis orice conflict lansat de declarațiile sale belicoase, după obiceiul său, pentru a evita problemele de imagine la sosirea în țară și totodată, dovedind că s-a luptat pentru interesele americane.
Întrebarea rămâne: poate Donald Trump să facă mișcări bruște pentru a readuce în prim plan Rusia lui Putin, a o scoate din izolare și a face acorduri profitabile, așa cum a promis în campanie? E acest subiect unul de actualitate? G7 a respins readucerea Rusiei, iar Moscova însăși a afirmat, mândră, că nu e interesată să revină pentru a împlini formatul G8. Deci Donald Trump știa că e o afirmație fără sorți de izbândă. Totuși ar putea el să se miște spre Putin?
O întâlnire bilaterală a fost anunțată ca urmând să aibă loc “în curând”, dar lucrul acesta l-a spus Trump în martie. Între timp, au existat multiple ocazii și afirmații clare că Președintele SUA nu are în agendă o întâlnire cu Vladimir Putin. Au trecut și alegerile din 17 martie pentru Putin, o formalitate, au trecut și alte episoade contondente – Skripal, ingerința în Siria, votul din Consiliul de Securitate pe propunerea rusă de sancționare a intervenției americano-britanice asupra programului chimic sirian, tentativa de a deraia negocierile americanonord coreene și de a se insinua la masa tratavivelor – și nici un pas nu a fost făcut spre o reîntâlnire.
Și e normal. Donald Trump, acceptând că ar dori sincer reconcilierea cu Putin și că ar accepta un Mare Târg pentru securitatea Europei, e totuși ținut captiv de la începutul mandatului de către consilieri, de către Congres – care i-a retras și posibilitatea de a ușura sancțiunile, într-un vot bipartizan copleșitor – de către instituțiile americane, de către publicul american care nu i-ar ierta un asemenea pas. În plus, mai există acea investigație tot mai aproape de președinte și deja în familia sa privind angajamentele nepotrivite din campanie în relația cu Rusia și malversațiuni financiare cu banii lui Putin. Deci subiectul e închis pentru următorii circa doi ani, când campania electorală de realegere va trebui să aibă și o componentă pe această temă, a relației cu Rusia.