Poți să-l cunoști pe Dumnezeu? Poți să-l vezi? Poți să-l pipăi? Răspunsul ni-l dă însuși Dumnezeu: „Fața Mea însă nu vei putea să o vezi, că nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască!”, i-a spus El lui Moise, explicându- i de ce i se arată fie ca înger, fie ca rug aprins.
Firesc, mintea Omului, și cu atât mai puțin simțurile sale, sunt incapabile să-L perceapă pe Dumnezeu. Dacă ar putea face asta, ar însemna că Dumnezeu este finit, că este material. Adică este creația altcuiva. Atunci, însă, nu ar mai fi Dumnezeu.
Ar trebui asta să ne descurajeze, pe noi, cei atât de ancorați în lumea materială? Înseamnă că dacă nu Îl putem vedea, Dumnezeu nu există? Dar nici la soare nu ne putem uita, dar știm că soarele există: îi vedem lumina, îi simțim căldura, îi percepem efectele asupra noastră și a naturii.
„Așa cum soarele ne comunică, ne împărtășește lumina, razele lui, nu discul său (ne-am topi), așa și Dumnezeu ne împărtășește din darurile Lui dumnezeiești: din bunătatea Lui, din sfințenia Lui, din înțelepciunea Lui, din nemurirea Lui”, explica Părintele Galeriu. Aceasta este Teologia Energiilor Necreate a Sfântului Grigorie Palama (1296 - 1359), căruia îi este dedicată duminica a doua din Postul Paștilor.
Palama a combătut erezia propovăduită de Varlaam din Calabria, care susținea că Rugăciunea Inimii este o rătăcire doctrinară și îi batjocorea pe isihaștii care o practicau. Rugăciunea Inimii, cea mai profundă și puternică formă de rugăciune din câte există, și pe care foarte puțini oameni reușesc să o dobândească, produce o stare de extaz în care rugătorul se simte invadat și învăluit de o lumină dumnezeiască.
Sfântul Grigorie Palama îi răspunde lui Varlaam în trei trilogii de o valoare teologică excepțională, arătând că Dumnezeu, deși incognoscibil în esență, ni se descoperă prin energiile Sale revărsate asupra Creației, ca lumina Soarelui peste lume. Această Lumină divină o percep isihaștii, sfinții, toți cei ce reușesc să se curețe de patimile trupului. Această Lumină au văzut-o și cei trei ucenici la Schimbarea la Față a lui Iisus pe Muntele Tabor.