Avizaţii ştiu ceea ce opinia publică ignoră: Bătălia care defineşte România acestor zile e cea pentru asigurarea unei victorii într-un colegiu. Succesul unui candidat la scrutinul din 9 decembrie 2012 depinde de situaţia partidului său în sondajele la nivel naţional, de opţiunile alegătorilor din colegiu şi de ceilalţi candidaţi.
În treacăt fie spus, opinia publică ignoră şi miş - maşurile care fac între liderii PDL şi cei al USL în aşa fel încît ştabii dintr-un partid să nu se confrunte cu ştabii din partidul adversar. Pentru a avea cît de cît certitudini în privinţa ruletei ruseşti din 9 decembrie 2012, candidaţii fac sondaje. Unul dintre acestea, realizat într-un judeţ din sudul ţării şi păstrat la secret, cum se cuvine cu toate sondajele făcute nu de ochii lumii, ci de ochii Partidului, a dezvăluit o realitate semnificativă pentru anul electoral 2012. S-a vrut să se vadă ce şanse are un candidat putred de corupt, aflat în ancheta DNA, ba chiar la un moment dat, propus pentru arestare preventivă, în confruntarea cu un candidat, asumat de partidul adversar, faimos în judeţ pentru cinstea şi, evident, pentru efectul cinstei în conturile sale din bancă: prin ele suflă vîntul. Candidatul corupt, anchetat de DNA, despre care toţi din judeţ, de la profesoara de liceu pînă la controloarea de la WC-ul privat din centru, spun că e un bandit cum rar s-a văzut pe aceste meleaguri, a obţinut, în sondaj, 70% din voturi. Candidatul cinstit, conceput parcă să fie singurul capabil să treacă prin inelul subţire al criteriile concepute de Monica Macovei, a obţinut 30%. Surprinşi, cei de la institutul de sondare au purces la focus grupuri, pentru a vedea cum îşi justifică opţiunea electoratul. Un alegător a răspuns astfel întrebării: De ce-l votaţi pe X, care e hoţ? - Pentru că şi eu sunt hoţ ! Sondorii sufletului românesc ar vedea în acest răspuns realitatea unui popor pentru care hoţia nu e ceva de condamnat, dat fiind că pe meleagurile mioritice, viaţa nu e o luptă, cum spune propagandistic poetul, ci o continuă ciordeală. Eu însă cred că e vorba de altceva. Cred că alegătorul a răspuns astfel în semn de refuz polemic violent al unui criteriu de care s-a făcut mare caz în ultimii opt ani, percepuţi de români ca fiind ai regimului portocaliu, cînd a fost apreciat public un politician: Cel al corupţiei. În decembrie 2004, Traian Băsescu a învins agregatul PSD asumîndu-şi lupta împotriva corupţiei. În anii care au urmat, politicienii şi publiciştii portocalii au dus campanii răsunătoare în chestiunea politicienilor corupţi. DNA s-a pus în mişcare şi a trimis la puşcărie politicieni celebri în frunte cu fostul premier Adrian Năstase. Presa de toate culorile a făcut dezvăluiri despre afaceri de corupţie ale politicienilor încă neanchetaţi de DNA. În 2004 şi cîţiva ani după aceea, criteriul corupţiei a funcţionat în opţiunea electoratului românesc. De ce nu mai funcţionează acum? Din acelaşi motiv pentru care, în 2000, politicienii CDR, definiţi ca anticomunişti nu numai prin biografie, dar şi prin poziţia publică, au pierdut alegerile parlamentare în favoarea politicienilor PSD, cunoscuţi drept comunişti fie prin destin, fie prin poziţii publice. Valabil în 1996 şi cîtva timp după, criteriul anticomunismului şi-a pierdut din importanţă pentru un electorat care a văzut că anticomunismul nu aduce, în chip automat, o bancnotă în plus în portofel. În 2012, la finele unui ciclu de opt ani, identificat ca aparţinînd regimului Portocaliu, pentru electoratul autohton criteriul corupţiei şi-a pierdut din importanţă pînă la a nu mai conta în opţiunea de vot. Pentru că: 1) În conştiinţa colectivă, toţi politicienii sunt corupţi. Au contribuit la această stare de spirit acuzaţiile reciproce aduse de politicieni, campaniile de presă duse de trusturile USL, dar mai ales criza de oameni noi în toate partidele. 2) Corupţi au fost consideraţi mai ales politicienii anchetaţi de DNA. Greşelile DNA, dar şi campaniile duse împotriva DNA de USL, au născut şi întărit suspiciunea că anchetele sunt politice şi că astfel respectivii sînt acuzaţi pe nedrept. 3) Anticorupţia n-a adus cu sine o îmbunătăţire spectaculoasă a vieţii cotidiene. Ca şi în cazul CDR, românii au aşteptat de la un ideal moral efecte pipăibile în realitatea buzunarelor lor. Lupta împotriva corupţiei nu va mai fi, la scrutinul din 9 decembrie 2012, o temă care să aducă voturi. Cine îşi va face din ea temă electorală va beneficia de aplauzele juştilor, dar va fi lipsit de voturile românilor.