Marţi, 25 septembrie 2012, ieşind într-o pauză de la Biblioteca Academiei, am descoperit că mă căutase pe mobil de două ori Bogdan Iacob, directorul site-ului Inpolitics. Şi dacă m-ar fi căutat o singură dată, tot l-aş fi sunat ca să-l întreb: Ce arde?!
Nu de altceva, dar Bogdan Iacob e printre cei care ştiu că mă pot deranja la BAR doar dacă Arde! Dacă mă căutase de două ori, însemna că Ardea! la pătrat. Şi, într-adevăr, Ardea la pătrat! Televiziunile de ştiri ale Puterii USL (Antena 3, a PNL, şi România TV, a PSD) difuzau sub sintagma Breaking news ştirea potrivit căreia jurnalişti de top, între care se număra şi subsemnatul, îl ajutaseră pe Sorin Ovidiu Vântu să ascundă banii obţinuţi din delapidarea FNI. Era o ştire într-un fel hazlie. Mă şi imaginam umblînd cu SOV prin codri pentru a-l ajuta să găsească arborele la rădăcina căruia să îngroape banii de la FNI. Ajuns acasă m-am lămurit. Nu, televiziunile Puterii nu născociseră ştirea, în bunul lor obicei de Poliţie politică în plan mediatic. Ştirea îşi avea baza într-un document. Agenţia Mediafax pusese pe flux un amplu fragment din Rechizitoriul prin care procurorii Secţiei de urmăriri penale şi criminalistice din Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-au trimis pe Sorin Ovidiu în judecată pentru spălare de bani şi instigare la delapidare în cazul FNI. Textul Mediafax sună astfel: "Procurorii arată, în rechizitoriu, că Sorin Ovidiu Vântu s-a folosit de operaţiuni economice pentru a ascunde banii obţinuţi din delapidarea FNI, sumele încasate fiind trecute prin firmele sale şi prin alte firme. Banii astfel obţinuţi au fost folosiţi, printre altele, pentru aportul de capital la Editura Cristoiu, plata părţilor sociale cesionate de Mihai Tatulici Production SA, cumpărarea de la Mircea Dinescu a acţiunilor la Caţavencu S.A., achiziţionarea mai multor imobile şi terenuri, precum şi pentru sponsorizări, în 1998 şi 1999, printre beneficiari fiind UFC Rapid, Fundaţia Open Romania, International Herald Tribune şi Federaţia Română de Atletism." Din cîte se ştie, statul român, prin SRI şi Parchetul General, a cheltuit sume uriaşe pentru a-l aduce pe Nicolae Popa în ţară şi a putea redeschide astfel ancheta în cazul FNI. Ţelul efortului depus de Parchetul General trebuia să fie demontarea cu probe zdrobitoare a mecanismului prin care banii păgubiţilor de la FNI au ajuns în buzunarele lui SOV. Din Rechizitoriul prin care SOV a fost trimis în judecată înţeleg că procurorii au prăpădit timp şi bani pentru a descoperi cum a cheltuit SOV banii despre care se afirmă- fără a se dovedi asta- că au fost obţinuţi de la FNI. Şi dacă privim lista acţiunilor în care SOV a folosit banii, potrivit Rechizitoriului, SOV n-ar trebui condamnat, ci aplaudat. Pentru că, vorba Rechizitoriului, "banii astfel obţinuţi au fost folosiţi, printre altele", în activităţii de tipărire de cărţi, de presă şi de sponsorizări. Despre felul în care subsemnatul l-a ajutat pe SOV să-şi ascundă banii, Rechizitoriul scrie următoarele: "Totodată, în 16 martie 1999, SOV Invest SA a încasat de la FNI suma de 2,365 miliarde ROL, din care a virat Gelsor SA suma de 2,3 miliarde ROL, Gelsor SA a virat suma de 1,3 miliarde ROL în contul lui Vântu, care la rîndul lui a virat suma de 980 milioane ROL la Editura Cristoiu SA, reprezentînd aport la capital pentru Sorin Ovidiu Vântu - 670 milioane ROL, Ion Cristoiu - 300 milioane ROL şi Nicolae Popa - 10 milioane ROL." Din cîte se vede, Rechizitoriul precizează că SOV a virat suma de 980 milioane lei vechi pentru Editura Cristoiu SA din contul său personal. La constituirea societăţii, din aceşti bani (din contul său personal), 300 milioane lei vechi au fost trecute ca fiind aport de capital din partea lui Ion Cristoiu, pentru a fi acţionar la Editură. Aşadar, pe lîngă faptul că banii au venit din buzunarul lui SOV, în buzunarul lui Ion Cristoiu n-a intrat nici un leu. Ar fi fost normal ca procurorii să mă cheme pentru a mă întreba cum s-au petrecut lucrurile. Nu de alta, dar ei s-au ocupat nu de felul în care a obţinut SOV banii de la FNI, ci de felul în care a cheltuit persoana fizică SOV banii despre care Parchetul general presupune că i-a obţinut SOV de la FNI. Era obligatoriu să mă cheme, pentru că astfel ar fi aflat dacă SOV a avut sau nu în persoana mea un complice în ceea ce Rechizitoriul numeşte ascunderea banilor. Ei bine, procurorii nu m-au chemat. Dacă m-ar fi chemat, le-aş fi declarat ceea ce am mai spus de mai multe ori pînă acum în interviuri. În februarie 1999, pe cînd lucram ca director al ziarului Cotidianul, un domn pe numele său Sorin Ovidiu Vântu, proprietarul ziarului Curentul, cu faima de a fi un mare filantrop postdecembrist, m-a căutat pentru a-mi dezvălui că vrea să înfiinţeze o editură pe care s-o conduc eu. Pentru a fi şi o lovitură comercială editura urma să se intituleze Ion Cristoiu. Eram în februarie 1999. FNI s-a prăbuşit în mai 2000. În februarie 1999 habar n-aveam că există un FNI şi cu atît mai puţin că peste un an avea să se prăbuşească, iar peste 13 ani Parchetul General va purcede la o anchetă pentru a dovedi că SOV a fost implicat în afacere. Omul punea banii din contul său în bancă. Ce trebuia să fac? Să apelez la Parchet, la FBI, pentru a verifica dacă îi căştigase cinstit?! Repet, SOV îmi apărea drept unul dintre numeroşii oameni de afaceri români care-mi propuneau să fac cu ei ziare, edituri, convinşi că vom avea împreună succesul înregistrat cu Evenimentul zilei. Mai toţi îmi ofereau în locul salariului de director acţiuni la ziarul sau editura la care ei aveau să fie acţionari majoritari. La fel a procedat şi SOV. Din cîte se vede, în structura acţionariatului el şi-a păstrat două treimi. Editura a funcţionat doi ani: 1999 şi 2000. A publicat 13 cărţi de istorie (printre altele, prima carte despre Românii în bătălia de la Stalingrad), excelente din punct de vedere cultural, catastrofale din punct de vedere comercial. În 2000 a dat faliment. Nici eu, nici SOV nu ne-am ales cu un ban din toată afacerea. Eu n-am luat nici un ban, deşi am muncit ca director; nici măcar nu mi-am tipărit o carte la editură. Dacă nu m-au convocat, înseamnă că procurorii n-au avut nici o suspiciune în legătură cu afacerea numită editura Ion Cristoiu. De aceea, în proces, eu nu sunt nici martor, nici inculpat, nici victimă. În aceste condiţii, prezenţa numelui meu în Rechizitoriu e o ticăloşie a procurorilor de la Parchetul General. De ce m-au pus? Pentru acelaşi motiv pentru care au fost puşi Mircea Dinescu, Mihai Tatulici. Ca şi DNA, Parchetul general e preocupat mai mult de mediatizarea activităţii sale decît de activitatea propriu zisă. Nu altfel se explică aşa zisele scurgeri în presă din stenograme cu convorbiri dintre vedete ale vieţii noastre publice, deşi respectivele convorbiri n-au nici o legătură cu cauza. Presa face mare caz de aceste convorbiri, iar DNA şi Parchetul General îşi întreţin imaginea de instituţii care se omoară cu muncitul. Sper ca noile conduceri ale DNA şi Parchetului General să ia măsuri ferme pentru ca acestei practici nocive, înflorite în ultimii 8 ani, să i se pună capăt odată pentru totdeauna. Pînă atunci am hotărît să-mi fac dreptate singur. Pentru ticăloşia de a mă trece în Rechizitoriu fără nici un temei legal, voi sesiza CSM şi voi da în judecată Parchetul General cerînd despăgubiri morale. CITIŢI ŞI:
- Ion Cristoiu dă în judecată Parchetul General
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Presa unui popor de guguştiuci
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. De la Elodia la Oltchim
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Cum s-a făcut Victor Ponta mic, mic de tot
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Pariul pe electoratul-turm
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. USL - agentul electoral al lui Dan Diaconescu
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Primejdioasa iluzie a lui Traian Băsescu
- ROMÂNIA LUI CRISTOIU. O nouă golănie marca Victor Ponta - Crin Antonescu