Sub titlul Alianţa mediatică. Cum a colecţionat USL oameni care fac agenda media, portalul Hotnews a semnalat, în urmă cu cîteva zile, un fenomen care a scăpat multora:
Graţie PNL îndeosebi, mai multe persoane legate într-un fel sau altul de media, au fost plasate pe lista USL pentru scrutinul din 9 decembrie 2012. Textul trece în revistă respectivele persoane, subliniind postura lor de bravi soldaţi ai Armatei de propagandă şi agitaţie a Alianţei. Unele persoane patronează trusturi media puse în slujba nobilelor idealuri ale USL, cu deosebire ale co-şefilor Alianţei, Victor Pont şi Crin Antonescu. E vorba de Dan Voiculescu (Trustul Intact) şi de Sebastian Ghiţă (România TV). Altele s-au remarcat prin disponibilitatea de a repeta în studiourile televiziunilor de ştiri 24 din 24 de ore vorbele încredinţate de USL pentru a fi spuse în spaţiul mediatic al ţării: Daniel Barbu, Sorin Roşca Stănescu, Vlad Nistor, Dinu C. Giurescu. Rezumat la o simplă înfăţişare a fenomenului, articolul nu-şi îngăduie stoarcerea de semnificaţii a acestuia, deşi o anume notă critică se citeşte peste rînduri. Prezenţa pe listele de candidaţi la parlamentare a unor persoane legate într-un fel sau altul de media nu e o noutate în rătăcirile postdecembriste ale României. În cazul lui 2012, noutatea e dată de cel puţin două adevăruri: 1) Faţă de prezenţele anterioare, în 2012 asistăm la un fenomen surprinzător prin amploarea luată, rod al unei politici asumate de liderii USL. 2) În cazurile de pînă acum, oamenii de media au fost puşi pe listă în speranţa unui cîştig electoral pentru o formaţiune dat de capitalul lor de simpatie. În cazul USL, ne confruntăm cu o măsură de răsplătire a hărniciei cu care au slujit şi, desigur, vor sluji şi de-acum încolo Partidul. E greu de crezut că Sebastian Ghiţă, patron al postului România TV, se bucură de un oarecare capital politic. Nici analişti precum Vlad Nistor, Daniel Barbu şi Sorin Roşca Stănescu nu fac gaură-n cer măcar în materie de notorietate. Cu excepţia Gabrielei Firea, autentică vedetă TV, ceilalţi candidaţi n-au şanse să cîştige colegiul prin ei înşişi. Cum însă, graţie valului electoral care duce USL spre Putere, chiar fără voia ei, şi o coadă de mătură dacă ar candida, ar ajunge parlamentară, oamenii legaţi de media au fost puşi pe liste din alte motive decît aportul de capital electoral: E vorba de o negustorie mai mult sau mai puţin făţişă între liderii USL şi aceste persoane. Pînă acum, începînd cu zilele cînd steaua PDL şi a lui Traian Băsescu a dat semne că va păli, în favoarea stelei USL, aceste persoane s-au manifestat ca activişti cu gura ai USL amintind, prin fanatismul lor orb, de ciocane propagandistice, de ciobanii satelor din anii lui Stalin, deveniţi luptători împotriva chiaburilor. Invitate la cele două televiziuni ale USL - Antena 3 şi România TV - dar şi alte televiziuni, trase pe sfoară de pretenţiile lor, persoanele respective s-au prezentat ca jurnalişti şi analişti politici. În realitate însă, în urma negustoriei cu liderii USL, ei erau nişte bieţi politruci sub acoperire de ziarişti independenţi. La fel s-au petrecut lucrurile şi cu alte persoane din ceea ce s-ar numi intelighenţia dîmboviţeană. Andrei Marga, Mircea Diaconu, Claudiu Săftoiu, Zoe Petre, Dan Petre, Lucia Hossu Longhin. De o prezenţă halucinantă prin consecvenţă, agresivitate şi primitivism la Antena 3 şi la România TV, ele şi-au primit răsplata după parvenirea USL la Putere. Ar putea fi asemănări între aceste persoane şi cei porecliţi intelectualii lui Băsescu? Greu de răspuns. 1) Intelectualii lui Băsescu au fost şi sunt - motivat sau nu -, personalităţi ale culturii româneşti. Sprijinul acordat lui Traian Băsescu îndeosebi (PDL-ul a fost ţinut la distanţă) s-a datorat imaginii lor în ochii publicului românesc şi nu prestaţiei de militanţi pe tărîmul Propagandei şi agitaţiei. Altfel spus, Traian Băsescu şi-a hrănit din poziţiile acestor intelectuali capitalul politic prin simpla constatare că se bucură de simpatia lor. 2) Spre deosebire de activiştii cu gura ai USL, intelectualii lui Băsescu şi-au permis nuanţe în intervenţiile lor publice, aşa cum se cuvine unui intelectual autentic. În sine, prezenţa pe lista USL a unor persoane legate de media sau ţinînd lumea culturală, nu e ceva nefiresc. Nefirească e şmecheria la care ele s-au pretat şi, mai mult ca sigur, se vor preta. Înfăţişîndu-se opiniei publice româneşti ca ziarişti, analişti şi oameni de cultură independenţi, ele nu sunt, în realitate, decît nişte politruci ai USL. S-ar cuveni ca de-acum încolo presa să le prezinte drept ceea ce sunt. Altfel există riscul ca ele să fie confundate cu jurnaliştii cu adevărat independenţi.