Pe 2 noiembrie 2014, se desfăşoară primul tur al alegerilor prezidenţiale. Sîntem în 10 septembrie 2014. Deşi campania oficială debutează la 2 octombrie 2014, din punct de vedere practic ne aflăm, în plină bătălie electorală. Strîngerea semnăturilor fiind o operaţiune dependentă de maşinăria de partid, trei candidaţi sînt ca şi sigur competitori: Victor Ponta, Klaus Iohannis, Elena Udrea. Și Kelemen Hunor.
Deşi încă nesiguri, socotind că nu-i exclus un eşec la strîngerea semnăturilor, Monica Macovei şi Călin Popescu Tăriceanu beneficiază de statutul de candidat. Monica Macovei, cel puţin, deşi doar şi-a anunţat intenţia de a candida, face deja obiectul unui Cult al Personalităţii, întreţinut în scris şi oral de cei porecliţi pînă nu demult intelectualii lui Băsescu: Vladimir Tismăneanu, Gabriel Liiceanu, Sebastian Lăzăroiu, colectivul de redacţie şi colaboratori ai publicaţiei 22.
În anii scrutinului prezidenţial - 1992, 1996, 2000, 2004, 2009, -pe vremea asta, cu doar două luni înaintea primului tur, în prim planul media răsuna întrebarea:
Cine va cîştiga dintre cei doi competitori, al Puterii şi al Opoziţiei?
Urmăriţi cu atenţie ziarele, site-urile şi televiziunile din aceste zile.
Întrebările care au făcut să dea peste margini ştirile şi să freamăte talk-showurile au fost:
Va fi suspendat sau nu Traian Băsescu?
Cine a fost sau este dintre candidaţi ofiţer acoperit?
Ultima întrebare, mărturisind o acută notă detectivistică, s-a iscat din interviul acordat de Traian Băsescu, marţi, 9 septembrie 2014, seara, lui Robert Turcescu, la B1 Tv.
Devenită preferata presei din aceste zile, chestiunea intervenţiei lui Traian Băsescu e prea gravă pentru a o aborda plecînd doar de la ştirile apărute şi dezbătute.
Abordarea ei lucidă, competentă, reclamă reproducerea discuţiei pe acest subiect după documentul care e Stenograma.
Aşa cum am procedat pînă acum, atît pe cristoiublog.ro, cît şi în graniţele acestei rubrici, mă văd obligat să reproduc întreaga discuţie.
Robert Turcescu l-a provocat pe Traian Băsescu aducîndu-i aminte de declaraţia făcută pe 5 august 2014:
”În această campanie le voi spune pe toate la toţi că eu nu candidez. Pe unii dintre ei îi vor dezbrăca public, sunt candidaţi deja anunţaţi, care au lucruri ascunse în CV-ul lor, sunt lucruri pe care le tăinuiesc. Cetăţenii trebuie să ştie despre orice candidat tot ce e important, nu vorbesc de relaţia din familie, relaţiile private, dar cînd ai aparţinut de anumite instituţii şi nu îţi treci în CV şi vrei să devii preşedintele României, acest lucru nu ai voie să îl faci.“
La aceasta, Traian Băsescu a răspuns, dînd naştere unui întreg moment senzaţional:
„Traian Băsescu: Încă mai cred că candidaţii au timp ca înainte de a-şi depune candidatura să spună public..., să-şi completeze CV-ul, dacă au fost cumva ofiţeri acoperiţi sau nu.
Realizator: Şi dacă nu au făcut lucrul acesta, o veţi spune dvs?
Traian Băsescu: Da. Da, pentru că am obligaţia să o spun. Am obligaţia să o fac. Există lege care interzice serviciilor să-şi facă cunoscute reţelele, ofiţerii acoperiţi, ofiţerii descoperiţi ş.a.m.d., dar cînd discutăm funcţia de preşedinte al României nu poţi să nu informezi. Nu spune nimeni să o facă serviciul, că nu are voie prin lege, dar candidatul are obligaţia să o facă. Candidatul are obligaţia să o facă. Şi voi fi în măsură să vă aduc probe, ce înseamnă acest dublu buton.
Realizator: Deci veţi face cu siguranţă acest lucru?
Traian Băsescu: Da. Ar fi necinstit din partea mea, ar fi necinstit. Sigur, va trebui rapid o hotărîre judecătorească, pentru că, altfel, serviciul nu poate să facă public apartenenţa sau fosta apartenenţă. Însă nu poţi să fii preşedintele României şi să existe riscul să ai dublă comandă. Cum e foarte dificil să fii şi premier, şi ministru, şi orice ai fi. În funcţii publice importante este nepermis să nu spui, pentru că eu sunt convins că dacă un candidat ar spune: «Da, am fost sau sunt ofiţer acoperit sau ce am fost...» nu i s-ar întîmpla mare lucru. Uitaţi-vă cum i-a tratat România pe ofiţerii de securitate, cum i-au tratat românii. Nu cu deosebită ostilitate.”
Stîrniţi de această declaraţie, jurnaliştii, politicienii s-au avîntat în dezlegarea întrebării:
Traian Băsescu se referă la un ofiţer acoperit care activează în prezent sau care a activat şi nu mai activează?
De observat, pentru a pune capăt unor discuţii despre un ofiţer acoperit al unor servicii străine, că Traian Băsescu se referă la un serviciu românesc:
SRI sau SIE.
Deşi apelează dinadins la ambiguitate, e limpede că Traian Băsescu vizează un candidat care a fost ofiţer acoperit, dar care nu mai e.
Cînd spun asta nu mă refer doar la insistenţa pe trecerea în CV a acestui moment, dar şi la o realitate inexorabilă:
Candidaţi la preşedinţie sînt Victor Ponta, Klaus Iohannis, Elena Udrea, Monica Macovei, Kelemen Hunor, şi Călin Popescu Tăriceanu.
Fiecare dintre aceştia a avut în mandatul lui Traian Băsescu o funcţie importantă în stat.
Legea interzice SRI şi SIE să aibă ofiţeri acoperiţi activi în Parlament și în Guvern.
Dacă Traian Băsescu pretinde că-i gata să deconspire candidatul care nu va recunoaşte public, înseamnă că ştie ipostaza de ofiţer acoperit din calitatea de preşedinte.
Cum miniştrii au trecut prin examenul de Cadre de la Cotroceni, cu excepţia lui Klaus Iohannis, Traian Băsescu şi-a dat acceptul pentru funcţiile de demnitar ale candidaţilor de acum.
Asta înseamnă c-a făcut-o încălcînd Legea.
Ca să nu mai spun că existenţa unui ofiţer acoperit într-o demnitate publică ar însemna un scandal menit a prăbuşi SRI şi SIE.
Nu cred că Traian Băsescu vrea asta, fie şi dacă ne gîndim că Serviciile profesioniste sînt mîndria mandatului său.
Rămîne ca ipoteză condiţia unui candidat care a fost ofiţer acoperit al SRI sau SIE înainte de a fi avut o funcţie cît de cît în România.
Ar fi în aceste condiţii, doar doi candidaţi:
Victor Ponta şi Klaus Iohannis.
Presupunînd că Traian Băsescu ar deconspira pe unul dintre ei, cel care ar pierde ar fi Klaus Iohannis. Victor Ponta, despre care se vehiculează zvonul c-ar fi fost ofiţer SIE sub acoperire pe plan extern n-ar avea decît de cîştigat:
1) Dat fiind că SIE ar nega din principiu asta (Serviciul nu-şi deconspiră foştii ofiţeri), Victor Ponta ar înfăţişa dezvăluirea ca pe o nouă ticăloşie împotriva sa din partea lui Traian Băsescu.
2) Cum e vorba de o perioadă a tinereţii şi, mai ales, de o misiune în interes naţional, Victor Ponta n-a avea decît de cîştigat din dezvpluire.
Luînd în considerare electoratul PSD, ar avea mari şanse să devină preşedinte.
3) Riscurile asumate de Traian Băsescu sînt însă uriaşe, incalculabile:
– Ar trece drept un iresponsabil care foloseşte prerogativele funcţiei pentru a destăinui secrete de stat.
– Ar pune România într-o postură proastă, dat fiind că misiunea care i se atribuie lui Victor Ponta a fost una de interes naţional.
– Ar lovi cumplit în imaginea SRI şi SIE.
– Ar fi contracarat de negările lui Victor Ponta.
Dacă e vorba de Klaus Iohannis, lovitura primită de candidat ar fi cu adevărat puternică.
Klaus Iohannis candidează în numele unui electorat care sancţionează apartenenţa secretă la un serviciu secret.
Totuși, și-n aceste condiţii, Traian Băsescu ar avea de pierdut.
Infinit mai mult decît ar avea de cîștigat din deconspirarea lui Klaus Iohannis.
De aceea, cred că declaraţia lui Traian Băsescu nu-şi va găsi niciodată concretizarea.
Socotind că pe Victor Ponta suspiciunea îl întărește electoral, acțiunea lui Traian Băsescu poate fi redusă la o simplă manevră politică menită a afecta candidaţii Opoziţiei la Preşedinţie.
În definitiv, în condiţiile noastre, suspiciunea e mult mai eficientă decît adevărul.