Vineri, 5 septembrie 2014, după - amiaza. Preşedintele Traian Băsescu ţine o conferinţa de presă consacrată deciziilor de la Newport în privinţa României. Chiar şi adversarii preşedintelui se văd constrînşi să admită că strategia lui Traian Băsescu în cazul Crizei ucrainene - cea de a se situa în prima linie a Frontului anti-rusesc, prin exagerarea pericolului întruchipat de Moscova pentru România, prin reacţii disproporţionate, ba chiar isterice uneori, la întîmplările de la Est de Nistru – a dat roade.
Summitul NATO a decis o serie de măsuri menite a da României încrederea că nu va fi lăsată singură în cazul unei agresiuni ruseşti.
Sindromul 1940 e pe cale să dispară din mentalul nostru colectiv.
Nu trece nici o oră, şi de la Cabinetul celui de-al doilea om în stat, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, se lansează o iniţiativă de suspendare a lui Traian Băsescu.
E vorba de un text îmbrăcînd forma unei Scrisori deschise adresate tuturor partidelor politice prin care se anunţă întocmirea unei Cereri de suspendare pusă la dispoziţie parlamentarilor pentru a o semna. Dacă se întruneşte numărul necesar (o treime din totalul deputaţilor şi senatorilor) procedurile de Suspendare efective sînt declanşate.
Ca şi alte texte asumate pînă acum de preşedintele Senatului, Scrisoarea pare a fi scrisă - cum ar spune condeierii – cu fundul, cu fundul lui Victor Ponta, evident, pentru că nu există îndoială că lui Călin Popescu Tăriceanu i-a fost dat textul spre asumare.
Şi Călin Popescu Tăriceanu, ocupat cu berbantîlcurile vîrstei de prea copt, nici nu l-a citit.
Aşa se explică argumentarea de mîntuială a Suspendării, barbarismele dătătoare de dureri de şale (pare că e vorba de o traducere din limba engleză a cuiva care a Învăţat engleza fără profesor), dar mai ales, necunoaşterea crasă a prevederilor constituţionale.
Ce mai încolo şi încoace!
Pare a fi vorba de un text scris de Mirel Palada în timp ce o privea admirativ pe Anca Alexandrescu!
Cu toate acestea, Scrisoarea anunţă o acţiune serioasă.
E suficient să avertizăm în acest sens că iniţiativa de suspendare evită partidele (lui Victor Ponta i-ar fi fost dificil să se pronunţe pro sau contra) pentru a se concentra asupra parlamentarilor ca individualitate.
Aşa cum am scris pe cristoiublog.ro imediat după lectura Scrisorii, Călin Popescu Tăriceanu constituie un caz rar nu numai în politică, dar şi în viaţă.
Faţă de PSD, faţă de Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu mărturiseşte o supuşenie patologică. Nici maidanezul, oricît de recunoscător ar fi faţă de cel care l-a cules de pe străzi, nu e atît de ascultător faţă de Stăpîn precum Călin Popescu Tăriceanu faţă de Victor Ponta. Dacă îi dai un picior în burtă, maidanezul mîrîie. Cînd Victor Ponta, şi el îngreţoşat de privirile duioase cu care-l învăluie Călin Popescu Tăriceanu, îi arde cîte un ghiont, Călin Popescu Tăriceanu dă din coadă recunoscător c-a fost luat în seamă.
În aceste condiţii, e limpede că-n spatele iniţiativei lui Călin Popescu Tăriceanu nu e nimeni altul decît Victor Ponta.
Dar chiar dacă n-ar fi aşa, Călin Popescu Tăriceanu e preşedintele Senatului, al doilea om în stat, stîlp al puterii PSD-iste în România.
Ținînd cont de toate acestea, avem motive să izbucnim în hohote de rîs la Declaraţia lui Traian Băsescu despre siguranţa dobîndită de România prin deciziile de la Newport.
După cum am mai scris, potrivit nu numai analiştilor, dar şi liderilor politici occidentali, răpirea Crimeii, succesele rebelilor din Estul Ucrainei, n-ar fi fost posibile, dacă Ucraina ar fi fost un stat de drept. Corupţiei înspăimîntătoare, prin care foşti sefi de colhoz au ajuns Regii Ciocolatei sau ai Oţelului, i s-a adăugat instabilitatea politică. Războiul hibrid, invocat de Traian Băsescu, n-ar fi avut succes, dacă în Ucraina cetăţenii ar fi văzut instituţiile statului drept instituţii ale lor şi nu ale bandiţilor de oligarhi. Armata ucraineană e ridiculizată de rebeli nu doar pentru că aceştia primesc ajutor de la Rusia (ce tembel i-o fi vîrît în cap lui Traian Băsescu explicaţia asta de analfabet?!), ci și pentru că e slab pregătită moral, pentru că banii din Bugetul dedicat Armatei s-au dus în palatele, în iahturile, în avioanele şi în ibovnicele oligarhilor.
Ucraina n-a fost îngenuncheată de Rusia! Ucraina a fost îngenuncheată de Danvoiculeştii ucraineni, care au cumpărat-o pe nimic şi au transformat-o în camerista lor bună la toate.
Liderii Opoziţiei, analiştii politici, chiar şi Traian Băsescu au luat în glumă iniţiativa lui Călin Popescu Tăriceanu.
Vasile Blaga a vorbit de o fumingenă. Klaus Iohannis n-a vorbit, ca de obicei.
Traian Băsescu a declarat că de abia aşteaptă să fie suspendat.
Analiştii politici au judecat iniţiativa lui Călin Popescu Tăriceanu, de fapt, a lui Victor Ponta, din perspectivă strict electorală.
S-a spus imediat că Suspendarea îl avantajează enorm pe Traian Băsescu.
Într-adevăr, Suspendarea e unul dintre lucrurile pe care şi le doreşte Traian Băsescu. Haina de preşedinte îl împiedică să se angajeze dezlănţuit în campania electorală. Traian Băsescu visează să poată participa la campania pentru prezidenţiale:
1. Ar putea s-o aducă pe Elena Udrea în turul doi al scrutinului.
2. Ar fi prezent intens într-o campanie care altfel l-ar împinge în plan secund.
3. Şi-ar redobîndi electoratul pierdut.
4. Ar cîştiga Referendumul.
Preşedintele ar avea doar de cîştigat din această iniţiativă sinucigaşă a lui Victor Ponta.
Da, dar ţara ar avea de pierdut.
Să ne imaginăm o clipă ce-ar însemna golul de putere întruchipat de suspendarea preşedintelui şi înlocuirea lui cu Valeriu Zgonea în plin Război rece Rusia-Occident, Război în care România e vîrf de lance. În astfel de momente de Criză internaţională, România ar arăta partenerilor occidentali realitatea unei instabilităţi politice absolut inutile, provocată numai şi numai de lăcomia PSD-istă de a pune mîna şi pe Preşedinţie. S-ar putea să fie nevoie de decizii ferme, unele chiar curajoase, dacă Rusia ia în vizor Republica Moldova. Cine să le ia? Chiar dacă ar avea minima responsabilitate pentru a le lua, Victor Ponta e în campanie electorală. Toate deciziile sale sunt supuse, în aceste condiţii, interesului electoral şi nu celui naţional.
Ca să nu mai spunem că Traian Băsescu știe cu ochii închiși Dosarul Crizei, cu toate aspectele sale, înclusiv cele strict secrete.
Cui să se adreseze partenerii occidentali într-o situație care cere decizii rapide din partea României? Interimarului Valeriu Zgonea?
S-ar putea aduce și alte argumente împotriva acestei inițiative prin care România ar dovedi iresponsabilitate crasă.
Un lucru e sigur:
Și dacă n-ar merge pînă la capăt, inițiativa lui Călin Popescu Tăriceanu e semnul unei neseriozități grave.
Nu din partea lui Călin Popescu Tăriceanu, ci din partea celui care a lansat-o prin intermediul jalnicului politician:
Victor Viorel Ponta!