Spre deosebire de trăncănitorii din platourile televiziunilor de știri, eu știam că Elena Udrea va juca bine, dacă nu excelent, scena ieșirii în cătușe din sediul DNA.
Asta deoarece, așa cum am scris pe cristoiublog.ro, ea s-a pregătit pentru acest moment încă din 16 noiembrie 2014, cînd și-a dat seama c-a pierdut Războiul alegerilor și că bătălia ei pentru declararea lui Klaus Iohannis ca incompatibil a eșuat. Așa cum am mai scris, ea știe, încă de pe vremea lui Traian Băsescu, că - vorba ei - cine are cătușele te scoate cu ele din sediul DNA. Acum unii au cătușele, așa cum mai înainte le-au avut alții. Profețesc că după ce taberele se vor aresta reciproc, își va face apariția, pe post de cîștigător al luptelor fratricide, nimeni altul decît Klaus Iohannis.
La fel ca și la scrutinul prezidențial.
Știam că Elena Udrea va ieși în cătușe cu fruntea sus și din ceea ce am intuit a fi spectacolul Te scot în cătușe!, produs și regizat de DNA.
Înțelegerea acestui spectacol barbar, nedemn de o țară minim civilizată, inventat de DNA în mandatele lui Traian Băsescu, avînd scopul vădit de a umili pe cel luat în vizor de procurori, de a-i terfeli imaginea, de a-i zdrobi personalitatea, echivalentul execuțiilor mafiote, care nu se rezumă la glonțul în cap, ci presupun și tîrîrea în genunchi a victimei, impune o paralelă cu un alt spectacol asemănător:
Cel al ducerii la ghilotină în timpul Teroarei din Revoluția franceză.
Ori de cîte ori am citit despre execuţiile din vremea Teroarei, m-am întrebat de ce era nevoie de un întreg spectacol public?
De ce nu-i ghilotinau pur și simplu?
Potrivit mărturiilor, spectacolul conținea mai întîi drumul de la Conciergerie – sediul Tribunalului Revoluţionar şi al ceea ce am putea numi azi Arestul preventiv - pînă în piaţa Ludovic XV, numită azi Place de la Concorde. Cine a fost la Paris, dacă are cît de cît interes pentru Revoluţia franceză, poate urma traseul respectiv, pentru a-și face o imagine asupra calvarului suportat de condamnați.
Condamnaţii, cu gulerul tăiat și părul tuns la ceafă, pentru buna funcționare a cuțitului, sînt urcaţi în căruțe, dintre cele cu care se cară fînul. Mărimea lor depinde de numărul persoanelor transportate: 10, 20, 30, ba chiar 40. Dat fiind că ghilotina taie gîturi non-stop, concepută pentru execuţii pe bandă rulantă, convoiul e alcătuit din mai multe care.
Drumul durează de la trei sferturi de oră pînă la o oră şi jumătate, sau chiar două ore, cum s-a întîmplat în cazul lui Ludovic al XVI-lea.
Nu e un convoi pur şi simplu.
E un convoi cu huruit, spectaculos, pentru a atrage atenţia. Căruțele sînt escortate de jandarmi călări şi de membri ai Gărzii Naţionale. Condamnaţii stau în picioare, înghesuiţi, numai în cămăși, cu mîinile legate, pentru ca umilirea să fie completă. Convoiul e urmărit de-a lungul traseului, atît de pe margini, cît și de la ferestre, unele închiriate pe bani grei, de o mulțime uriașă, care îi înjură pe condamnați, strigă Trăiască Republica!, aplaudă pe cei care i-au trimis la ghilotină pe trădători.
De ce fac asta?
Cei din căruțe nu sînt oameni obişnuiţi. Nu sînt nici criminali, nici bandiţi. Sînt pînă nu de mult persoane sus puse. Regele, Regina, Madame Roland, Danton, Robespierre.
Eşafodul e instalat în Place de la Concorde, în faţa intrării de azi de la Grădina Tuilleries.
O mulțime ațîțată așteaptă momentele tipice ghilotinării: urcatul pe eșafod, vîrîtul gîtului sub cuțit, rostogolirea capului însîngerat, apucarea capului de păr de către celebrul călău Samson și arătarea triumfătoare.
Pe traseu și la eșafod, condamnații - repet - vedete ale vieții publice din Franța vremii respective, se manifestă după cum le e firea. Unii, precum Camille Desmoulins, poet printre altele, se agită, țipă, plîng. Asta nu place mulțimii, care vrea eroism și, prin urmare, îi fluieră. Alții însă, conștienți că spectacolul e făcut pentru a arăta poporului că sunt nu numai trădători, dar și cîrpe, se poartă cu bărbăție.
Culmea va fi atinsă de două persoane celebre: Danton și Charlotte Corday.
Pe parcurs Danton dă un întreg spectacol. O leliță, revoltată de privirea lui orgolioasă, disprețuitoare față de Popor, îi strigă: Urîtule!
Danton îi răspunde imediat: Nu te mai obosi, în curînd n-o să mă mai vezi!
Tot Danton, știind că Robespierre l-a trimis la ghilotină, strigă: Robespierre, o să mă urmezi!
Tînăra de 25 de ani, Charlotte Corday, îl asasinase pe Marat, ziaristul iubit de Popor pentru pamfletele sale care te trimiteau la ghilotină (asta da putere a presei!). Explicabil că ea are parte de tot ce poate fi mai cumplit în ura unei mulțimi. Ea însă, rămasă în Istorie și pentru asta, aruncă mulțimii priviri reci, fără a tresări o clipă.
O dată urcați pe eşafod, înainte de a vîrî gîtul sub cuţit, mulți îşi compuneau un comportament.
Maria Antoaneta a rămas celebră, deoarece, călcîndu-l pe picior din greşeală pe Samson, i-a zis Vă rog să mă scuzaţi, domnule Călău, n-am făcut-o intenționat!
Charlotte Corday a cerut să i se arate ghilotina. A fost una dintre prestaţiile cele mai impresionante.
Danton i-a zis Călăului să-i ridice ţeasta şi s-o arate mulţimii, pentru că merită.
Mulţimea aştepta aţîţată momentul cînd Samson lua ţeasta de chică şi o arăta Poporului.
Potrivit mărturiilor din epocă, după ce cuțitul ghilotinei reteza gîtul victimei, călăul Samson lua de chică țeasta însîngerată și o arăta mulțimii isterizate de satisfacția de a mai vedea un cap înalt rostogolit în țărînă.
În sîngele ghilotinatului mulțimea își vîra batiste, bucăți de cîrpă, zaruri chiar, încredințată că sîngele acesta aduce noroc.
De ce era organizat spectacolul?
- Pentru a dovedi mulțimii că Tribunalul Revoluționar muncește din greu și cu folos.
- Pentru a vîrî spaima în dușmanii poporului.
- Pentru a umili victima.
Așa cum se vede, multe victime celebre au găsit antidotul: Prestația de bărbăție, de neînfricare în fața morții. Umilirea apare cînd te temi, cînd ești laș.
M-am uitat la transmisia în direct, așa cum am mai scris, știind că Elena Udrea va juca bine scena cătușelor.
Unul dintre instrumentele de umilire folosite cu brio de DNA îl reprezintă scoaterea în cătușe din sediul DNA în transmisie directă.
Formula, dezvăluită miercuri seara în toată hidoșenia ei, e o șmecherie ticăloasă.
Un procuror te cheamă la DNA.
Dacă vrea sau mai ales dacă primește ordin, te reține.
Reținerea unei persoane e unul dintre cele mai mari abuzuri ale DNA.
Pentru că reținerea unei persoane nu trebuie motivată în nici un fel.
Culmea e că nu poate fi contestată sau măcar sancționată după aia de cineva.
E un liber arbitru la îndemîna DNA ca și arestarea abuzivă de către Securitate.
După ce te reține, DNA dă pe surse, fie ofițerilor acoperiți, fie jurnaliștilor pur și simplu, date din dosar. N-are importanță că ele ar putea fi fabricate. N-are importanță că ele ar putea fi produsul fanteziei bolnăvicioase a procurorilor. Ele sînt prezentate opiniei publice drept adevăruri absolute.
Pînă la prezentarea în fața unui judecător, cel în cătușe e deja condamnat. Ce judecător ar avea curajul să respingă cererea de arestare preventivă a DNA pentru o persoană care a fost deja condamnată la televizor?
Prin spectacolul pe cît de barbar, pe atît de inutil Te scot în cătușe! DNA a devenit un instrument antidemocratic, anticonstituțional, de compromitere iremediabilă a unei persoane înainte ca aceasta să fie condamnată prin sentință definitivă.
Să nu uităm că reținutul beneficiază constituțional de prezumția de nevinovăție pînă la sentința definitivă. Să iei pe cineva în cătușe după ce a fost condamnat definitiv, mai treacă meargă, deși nici în acest caz n-are ce căuta expunerea la transmisia în direct, dar să-l pui și să-l prezinți opiniei publice în cătușe înainte chiar de a ajunge la proces mi se pare un abuz incalificabil.
Barbarul spectacol mediatic se bazează și pe reacția explicabilă a unora. Cei scoși în cătușe își pun haina în cap, își ascund cătușele, într-un cuvînt, dau semn de omenească lașitate.
Ca și în cazul ghilotinei, acestui moment i s-a găsit de către unii antidotul. Adrian Sârbu a ridicat sus mîinile încătușate. Elena Udrea le-a arătat televiziunilor și a fost chiar gata să țină o conferință de presă, dacă jandarmii n-ar fi primit ordin să n-o lase.
Terfelirea unei persoane în plină democrație prin scoaterea în cătușe ca să fie arătată mulțimii telespectatoare e un mijloc ivit și afirmat în mandatul lui Traian Băsescu.
Grație lui, Traian Băsescu și-a executat dușmanii. Grație lui, Traian Băsescu și-a făcut renumele de luptător împotriva corupției.
Așa cum a susținut în Spovedanii, Elena Udrea era sistemul alternativ de informații ale președintelui Traian Băsescu.
Să nu-i fi spus Elena Udrea că scoaterea în cătușe e un mijloc de zdrobire a personalității prin nimic deosebit de cele folosite de KGB-ul lui Stalin?
Mai mult ca sigur că i-a zis. Din cîte o cunosc eu pe Elena Udrea, nu e o talibană, o însetată de sînge, nici măcar cu dușmanii.
Numai că Traian Băsescu n-a luat-o în seamă.
A venit la Cotroceni un nou Stăpîn.
După bunul obicei al băieților, în timp ce-i pupă mîna, îi fac dosare.
Vrea Klaus Iohannis ca peste cîțiva ani Alina Gorghiu să fie scoasă în cătușe din sediul DNA în transmisie directă?