Premierul Victor Ponta a fost trimis în judecată de către Binomul SRI-DNA în cadrul Operațiunii Un Guvern pentru Rața mecanică de la Cotroceni.
Cu acest prilej, Rața mecanică a ieșit în fereastra Cotrocenilor și a măcănit din nou cererea de demisie a lui Victor Ponta. E drept nu înainte de a face cel mai hazliu anunț din istoria președinției sale, nu lipsite de momente nebunești hazlii. Și anume că nu ține conferința de presă dedicată deciziilor CSAT în chestiunea refugiaților, conferință așteptată de toată lumea, pînă cînd nu e îngropat Corneliu Vadim Tudor, mortul privilegiat al României tv, care ar trebui să-și schimbe denumirea în Cimitir Tv.
Chiar de vineri, 5 iunie 2015, cînd Victor Ponta a fost convocat la DNA, pentru a-i da lui Klaus Iohannis pretextul de a-i cere demisia, am susținut că afacerea n-are nici o legătură cu așa zisa Justiție independentă, ci cu folosirea Justiției de către Poliția politică prezidențială pentru a și rezolva interesele politico- mafiote de după plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni.
Nu mă dezic de această credință nici acum cînd Victor Ponta a fost trimis în judecată.
La vremea respectivă am susținut cu tărie că premierul nu trebuie să demisioneze, pentru că altfel ar da satisfacție Binomului de tristă amintire SRI- DNA.
Acum însă susțin cu aceeași tărie că Victor Ponta trebuie să demisioneze.
Și nu pentru că a fost trimis în judecată, ci pentru altceva, mult mai grav, petrecut din 5 iunie 2015 pînă acum.
Prin plecarea lui Victor Ponta din fruntea PSD și venirea în locul său a lui Liviu Dragnea, autoritatea premierului s-a redus drastic. Și s-a redus nu atît pentru că e greu să fii premier fără a fi și șeful partidului de guvernămînt, ci pentru că Liviu Dragnea, cu sau fără misiune, s-a dat peste cap pentru a-i face praf lui Victor Ponta autoritatea de premier.
În același timp, nu putem să nu remarcăm că și Victor Ponta s-a zbătut să fie cît mai mărunt în funcția de premier.
Nu știu dacă ați sesizat o ciudățenie:
De implicarea României în criza Refugiaților răspunde Guvernul țării.
Ați văzut vreo faptă a lui Victor Ponta în această direcție?
Desigur, la JAI trebuia să meargă Gabriel Oprea. Dar o clipă, o singură clipă, n-am avut impresia că Gabriel Oprea merge și cu mandat de la premier. Victor Ponta dă din gură la Antena 3 despre Poziția Europei față de Criză. Dar pe plan european, unde se exprimă cu precădere premierii, el nu există. Nici pe plan intern în chestiunea refugiaților, el nu există. Impresia publică rămîne cea că de problemă se ocupă de capul lui Gabriel Oprea.
Nu e sigurul domeniu în care Victor Ponta pare a-și fi delegat prerogativele pentru a se micșora singur la postura de premier de protocol.
Neputincios să atace pe adevărații adversari ( de exemplu, mi se pare comic să pui, cum face Victor Ponta, afacerea pe seama unui șoricel precum procurorul Jean Uncheșelu, care va fi sacrificat la timpul oportun și să eviți a ataca șobolannul care e Binomul SRI-DNA, cel știut de toată lumea ca aflat în spatele afacerii.
Ținut în lesă de Liviu Dragnea, Victor Ponta se năpuștește la cei care nu-i pot administra o scatoalcă decisivă: la Traian Băsescu, la Victor Orban, la Realitatea tv.
Că Victor Ponta nu mai are autoritate de premier, crucială pentru siguranța țării, ne-o dovedește dezastrul mediatic care a fost interviul dat de el Antenei 3.
Pentru a vedea dacă un interviu a fost sau nu succes, moderatorii și producătorii tv au la îndemînă două instrumente:
1. Ratingul, echivalentul tirajului pentru ziare și al numărului de exemplare vîndute pentru cărți.
2. Numărul de știri produse în restul presei de emisiune.
Cea mai tare emisiune e cea care naște știri chiar în timp ce se desfășoară. Cînd zic știri nu mă refer la cele date de Agerpres, gazeta de perete a guvernelor vremelnice, ci la știrile publicate de site-uri care trăiesc din accesări.
Mai mult decît ratingul (care poate fi înșelător, deoarece nu de puține ori o emisiune e urmărită și pentru aducerea pe micul ecran a atmosferei dintr-o bodegă cu alcool falsificat), numărul de știri dă seamă de interesul stîrnit de invitat în spațiul opiniei publice.
Luni, 15 septembrie 2015, Victor Ponta a fost din nou în studiourile Antenei 3. Spun din nou, deoarece de cînd a devenit o umbră chinezească pe peretele de la Victoria, fostul lider PSD și Fost în general a ales drept zid al plîngerii Trustul lui Voiculescu, mai ales emisiunea de smiorcăială a lui Mihai Gâdea. Cu un Mihai Gâdea direcționat pe pișarea ochilor, cum spune românul ușurinței cu care-și dau lacrimile, Sinteza zilei e umărul perfect pe care se jelește Victor Ponta. Mihai Gâdea îl întreabă cu vocea înnecată în lacrimi. Victor Ponta răspunde cu ochii umezi. De pe margini, aplaudacii, cum li se spune spectatorilor contracost în televiziuni, plîng și ei la semnul regizoarei de platou, pe cale de a o bufni și pe ea plînsul.
N-am avut curiozitatea de a urmări emisiunea.
Despre rolul nefast al Antenei 3 în poluarea mintală a României am mai scris.
Cum însă urmăresc site-urile de știri pentru a vedea ce se mai întîmplă în jurul meu, am rămas uimit de o constatare:
Practic interviul de priveghi al lui Victor Ponta n-a făcut nici o știre sau, în cel mai bun caz, una, două și acelea pe site-urile care țin de Rețeaua Dan Voiculescu.
Premierul României să nu mai facă știri!
Asta da știre.
Uimirea mea era cu atît mai mare cu cît cel de-al doilea om în stat, dacă nu primul, luînd în calcul privilegiile pe care le poate împărți, avea despre ce să facă știri:
România, deși pare la ora actuală depărtată de Criza refugiaților mai dihai decît Sahara de Polul Nord, stă și ea sub iminența unor pericole majore. Ca să nu mai spun că o serie de inițiative politice importante, cum ar fi, de exemplu, alintările Consensului, tresărirea lui Klaus Iohannis, puteau fi izvor de știri în comentariile venite de la premierul României.
Am luat Stenograma emisiunii și am citit-o ca pe un Document, curios să văd dacă nu cumva Victor Ponta e victima unui embargou.
Interviul a fost mediocru.
Din motive lesne de înțeles:
1. Mihai Gâdea a realizat cu premierul un nou interviu epitaf. Dincolo de analfabetismele gen, ”refugiații sînt extrem de persecutaţi”, un barbarism nu prea diferit de Mihai Gâdea e extrem de mediocru, realizatorul l-a supus pe Victor Ponta unor întrebări care sunau cam așa:
Domnule Victor Ponta, sub conducerea dvs România are cea mai bună situație economică din Istorie. Cum ați reușit asta? Și Victor Ponta, mutîndu-se de pe o bucă pe alta, a semn de stînjenire de presiunea limbii, răspundea pe larg cum a făcut el economia să duduie.
2. Redus la rolul de premier scos zilnic de Liviu Dragnea în balconul de la Victoria, să vadă cei care trec prin piață că România are totuși un premier, Victor Ponta nu-și poate permite să aibă despre mai toți din jurul lui decît o părere lingușitoare. Singurii care i-au rămas la dispoziție sunt Traian Băsescu și Realitatea tv. Interviul atinge multe momente de lingușire unsuroasă a lui Liviu Dragnea. În epoca Internetului, a unei generații care pînă și-n America preferă ipocriziei politicastre sinceritățile lui Trump, e sinucidere curată să te dai amic cu Liviu Dragnea cînde se vede de la o poștă că l-ai mînca dacă ai putea.
Insipid ca o clanță de ușă larg deschisă, interviul a avut totuși unele momente care puteau face știri. Cel mai interesant mi s-a părut cel în care Victor Ponta și-a expus părerile despre situația din școala românească, uneori în răspăr cu opiniile lui Klaus Iohannis.
Fiind vorba de un premier, m-aș fi așteptat ca măcar aceste păreri să fie izvor de știri.
De ce n-au fost?
Un politician, spre deosebire de un lider de opinie, e urmărit în aparițiile sale publice nu pentru că le spune frumos, sau – vorba lui Caragiale – adînc, ci pentru că dincolo de vorbele sale stă puterea de a le transpune în practică. Pot spune eu despre presă o mie și una de adevăruri. Nu mă ia nimeni în seamă. Dacă aș conduce un ziar sau o televiziune, aș fi imediat în atenția tuturor. Vorbele mele au forța dată de Puterea de a le transforma în fapte. Victor Ponta a vorbit în interviul de la Antena 3 despre situația școlii, despre soluțiile vizînd perfecționarea domeniului.
Vorbele sale n-au fost luate în seamă.
Pentru că erau vorbe, simple vorbe. Poate corecte, poate profunde. Dar vorbe, fără perspectiva de a deveni fapte. Asta deoarece, deși încă premier pe statul de plată, Victor Ponta nu mai e premier de cînd șefia PSD a trecut în mîinile lui Liviu Dragnea. Și dacă nu mai are putere, de ce să fie atenți românii la ce spune el.
Nu știu ce a vrut Victor Ponta cînd a demisionat din fruntea PSD.
La vremea respectivă mi s-a părut o manevră deșteaptă.
Acum îmi dau seama c-a fost o prostie.
Fără șefia partidului de Guvernămînt, un premier e o frunză în vînt. Se leagănă frumos, poetic, dar tot frunză desprinsă de pe ram e.
Trăim vremuri complicate atît pe plan intern, cît și pe plan extern.
Găunoșeniei președintelui i se adaugă slăbirea dramatică a puterilor celui care răspunde de țară - Premierul. România are nevoie de un premier care să se bucure de deplina putere a prerogativelor sale.
Lovit zdravăn de DNA prin trimiterea în judecată, obligat să facă gesturile umilitoare de a fi interogat de un procuror, Victor Ponta e un premier în agonie, care supraviețuiește doar conectat la aparate.
Pentru Dumnezeu, fie - vă milă de Victor Ponta, deconectați-l pe Victor Ponta de la aparate! Poate că el va fi în viitor un bun premier, sau chiar un bun președinte. Acum însă e un atentat la siguranța națională ca premier doar de vitrină.