Victor Ponta și-a reluat funcția de premier. Gabriel Oprea a revenit vicepremier. S-ar părea că nimic nu s-a schimbat în relația din Coaliția de guvernare, în PSD și în UNPR. Nimic mai fals. Perioada de aproape o lună de zile, cît Gabriel Oprea a fost premier interimar plin, dacă s-ar putea spune astfel, pentru că, prin Decret, a avut, timp de aproape o lună, puteri depline de premier, a fost una de o deosebită importanță pentru PSD, pentru UNPR, pentru Coaliția de guvernare.
În această perioadă s-au petrecut întîmplări publice și de culise care au confirmat sau infirmat ceea ce fusese mai înainte bănuială sau iluzie.
Indiscutabil, perioada de interimat a lui Gabriel Oprea a avut menirea de a convinge PNL că nu se poate conta pe așa-zisa trădare a lui Gabriel Oprea.
Cea mai bună dovadă rămîne surprinzătoarea afacere a plagiatului lui Gabriel Oprea, deșteptată la 15 ani de la obținerea doctoratului, și după ce, între timp, a fost și conducător de doctorat.
Preluarea afacerii de către o așa zisă Comisie de etică a Universității București, în realitate o ghioagă folosită pentru răfuieli politico-mafiote, dar mai ales întreținerea Scandalului de către Rețeaua de agenți SRI din presă, ne spun limpede că e vorba de o tentativă de a-l pedepsi pe Gabriel Oprea, pentru că n-a trădat de dragul lui Klaus Iohannis și a Poliției sale politice.
Habar n-am dacă teza de doctorat a lui Gabriel Oprea e sau nu un plagiat.
Nu pot să nu văd însă cum Poliția politică a lui Klaus Iohannis, preluată de la Traian Băsescu, apelează la trucurile mizere de pe vremea fostului președinte, trucuri între care se detașează descoperirea peste noapte a unei probleme de dosar a unuia care a refuzat să răspundă la comenzi.
Va fi încercat Gabriel Oprea vreo manevră vicleană în această perioadă de interimat?
Nu putem știm.
Ceea ce știm e că de duminică, 28 iunie 2015, de la emisiunea de pe B1tv, în care Victor Ponta și Gabriel Oprea s-au întîlnit în transmisie directă, se putea spune cu siguranță, așa cum suna titlul comentariului meu de marți, 30 iunie 2015, din Evz:
Coaliția de Guvernare nu se rupe!
C-a vrut sau nu Gabriel Oprea să treacă de cealaltă parte a Baricadei – repet – nu putem ști.
Știm însă că în această perioadă Gabriel Oprea s-a convins că locul UNPR e, dacă nu în alianță electorală cu PSD, atunci măcar de aceeași parte a scenei politice.
Între UNPR și electoratul lui Klaus Iohannis, ba chiar și electoratul PNL, se întinde o prăpastie de antipatie reciprocă.
În Prefața emisiunii de la B1tv, la care urma să particip ca secund al lui Cătălin Striblea, am publicat, ca de obicei, un text pe cristoiublog.ro. Publicat și de Evz.ro, Gîndul de duminică, 28 iunie 2015, de pe cristoiublog.ro, se încheia astfel:
„Mai mult ca în alte cazuri, aș avea nevoie de ajutorul dvs, al cititorilor, pentru a-i pune lui Gabriel Oprea, în emisiune, întrebări din care să poată fi stoarsă o știre.
Aștept întrebările dvs.
Vă rog, în același timp, să-i puneți lui Gabriel Oprea întrebări gazetărești, dînd curs curiozității profesionale, și nu întrebări tendențioase, cum se întîmplă în presa noastră, care dezvăluie nu curiozitatea, ci stări de spirit gen Huo! Sau gen Ura!”
Rugămintea adresată cititorilor nu ținea de arsenalul trucurilor gazetărești menite a cuceri simpatia cititorilor. Pur și simplu, după cum își amintesc jurnaliștii care au lucrat cu mine la Evenimentul zilei pe vremuri, am mare încredere în înțelepciunea colectivă. Și în cazul altor interviuri găzduite de B1tv, întrebările trimise de cititori pentru a le pune interlocutorului mi-au fost de mare ajutor prin noutatea lor îndrăzneață.
Spre surprinderea mea, deși am precizat c-aș vrea întrebări ale lucidității și nu opinii dînd seamă de stări, atît la cristoiublog.ro, cît și la Evz, comentariile, preferate întrebărilor, au fost aproape în totalitate negative despre Gabriel Oprea.
Cititorii mei de la cristoiublog.ro, dar și cei de la Evz sînt în mare parte Apostoli ai statului de drept și, din această cauză, mai departe sprijinitori ai Binomului SR-DNA, convinși că Lupta împotriva corupției se desfășoară sub semnul interesului național și nu sub semnul interesului mafiot.
După parvenirea ca premier interimar, dar chiar și înainte, Gabriel Oprea s-a afirmat pe neașteptate ca un Erou al luptei pentru apărarea Justiției de ceea ce șeful de Rețea Dan Tapalagă numește Asaltul Borfașilor.
Asumarea imaginii de politician care arde pe rugul luptei pentru ocrotirea Justiției independente a atins culmea surprizei în clipa cînd Generalul a amenințat PSD cu ieșirea din Coaliția majoritară dacă se mai discută modificarea Noului Cod Penal.
Ar fi fost de așteptat ca această postură, mai ales prin raportare la Victor Ponta, să atragă simpatia electoratului de Dreapta.
Din cîte-mi dau seama nu s-a întîmplat așa ceva.
Chiar și sugestia c-ar putea aduce PNL la guvernare prin ruperea Coaliției n-a avut succes la electoratul de Dreapta.
Sînt sigur că despre această realitate știu și Klaus Iohannis, dar mai ales cei care-l manipulează, știu și liderii PNL. Reacțiile talibanilor anti-PSD la prestațiile lui Gabriel Oprea, surprinzător de rele dacă ne gîndim la ura stîrnită în rîndurile lor de către Victor Ponta, ar trebui să fie un nou semn pentru cei care vor să răstoarne guvernul Victor Ponta că pariul pe Gabriel Oprea s-a dovedit catastrofal. Nici jurămintele făcute Binomului, nici ardoarea aparițiilor mediatice n-au reușit să rescrie personalitatea lui Gabriel Oprea pentru a fi înghițit de electoratul de Dreapta.
Sînt mai multe explicații ale acestei situații:
1. Gabriel Oprea a fost și este identificat cu PSD. Perioada de guvernare alături de PDL, sub Traian Băsescu, n-a reușit să dea UNPR o altă identitate decît cea de partid bun la toate alianțele.
2. Gabriel Oprea e militar sau, mă rog, face prea mare caz de profesia sa de militar pentru a fi pe placul unui electorat care vede în militari niște obtuzi.
3. Interesul național, sintagma dragă lui Gabriel Oprea, n-a fost concretizată într-o politică naționalistă, cerută în prezent de o parte a electoratului, lipsit prin dispariția PRM, de un partid naționalist.
În aceste condiții, e greu de crezut că Regizorii care lucrează la aducerea la putere a unui Guvern SRI vor paria pe Gabriel Oprea.
Să nu fi știut asta Generalul?
Dacă da, atunci de ce a căutat să facă din interimat un prilej de afirmare spectaculoasă a UNPR în conștiința publică?
Nu-i exclus ca Generalul să fi văzut în interimat ocazia de a lansa UNPR astfel încît partidul să meargă singur la scrutinul din 2016.
Dacă așa stau lucrurile, Gabriel Oprea a greșit rezumîndu-se la sacrificarea pe altarul Justiției independente. Electoratul de dreapta i-a mirosit ipocrizia și, în plus, acest electorat binecuvîntează cu postura de pro-european pe cine vrea el. De sesizat, în același timp, că terenul luptătorilor pentru Justiție e ocupat de alte partide: de la PNL pînă la PMP.
Cum să crezi că mai e loc și pentru UNPR?!
Deși UNPR n-are o culoare politică definitorie, totuși, destinul său de pînă acum a reliefat-o drept:
1. Formațiune care se adresează electoratului PSD, mai precis electoratului PSD aflat la granița cu electoratul PRM.
Să nu uităm că Vadim Tudor a cîștigat electoratul cu cultivarea armatei, cu politica de tip militar, cu deciziile scurte și limpezi. Prin Victor Ponta, PSD și-a depărtat nu numai electoratul de Stînga, dar și electoratul naționalist. Acesta e culoarul pe care poate merge UNPR.
2. Formațiune a Onoarei de tip militar și, prin aceasta, ostilă oportunismului politicianist.
Din acest punct de vedere, respectarea cuvîntului dat unei Alianțe, de care face atîta caz Gabriel Oprea, nu ține de morală, ci de politică. Dacă UNPR e un partid de tip militar, scutit de năravurile politicianiste, apoi el trebuie să manifeste consecvență în refuzul de a trăda, în refuzul de a sări într-altă barcă.
Pentru un partid serios, perioada de interimat a lui Gabriel Oprea ar fi trebuit să se dovedească una în care formațiunea s-a afirmat electoral, dar a și învățat ceva de la viață.
A învățat ceva UNPR de la această perioadă?
A învățat că trădarea n-o prinde.
Nu se însă suficient pentru un partid cu pretenții.
Eu cred că UNPR trebuia să învețe și adevărul că naționalismul nu se rezumă la luarea poziției de Drepți cînd vine vorba de Președintele României.
Naționalismul pozitiv mai înseamnă și preocupare pentru demnitatea națională.
Nu numai față de Moscova, dar și față de toate cancelariile Marilor Puteri.