Trenul cu regim de metrou Ostia-Roma.
Pe platformă, în picioare, un flăcău vînjos, în trening albastru, cu vipuşcă de general, zbiară la telefonul mobil, pe care-l ţine la urechea dreaptă.
Cu stînga se scarpină la testicule.
Din două în două fraze, exclamă:
— Ce p... mea!
Lungotevere Fornesino.
Un grup de lăutari români ambulanţi dau să traverseze printr-un loc nemarcat, pentru a ajunge în Transtevere, unde îi vor bîzîi la cap pe cei care mănîncă de prînz.
Sînt în formaţia completă.
Contrabasist, violonist, acordeonist, ţambalagiu.
Maşinile se năpustesc pe cheiul Tibrului.
— Ce p... mea! – zbiară ei, supăraţi că maşinile nu se opresc pentru a-i lăsa să treacă.
Dau peste ei zdrăngănind ceardaşuri ungureşti lîngă terasă unui restaurant.
Au chitit că cei de la masă sînt unguri.
Dacă socoteau că sînt ruşi, îi ardeau Kalinka!
— Hai să plecăm de aici! zice contrabasistul, oprindu-se din împinsul arcuşului încolo şi-ncoace.
— Dă-i în p... mea! Nu vezi că nici nu se uită la noi.
Manualul de Anatomie şi Fiziologie a omului întrece Logica clasică în privinţa fatalei dependenţe a concluziei de premise!
Logica aristotelică zice:
Toţi oamenii sînt muritori.
Ion este om.
Deci Ion este muritor.
Anatomia şi Fiziologia Omului zice:
Toţi oamenii au penis.
Ion e om.
Deci Ion are penis.
Mie, raţionamentul îmi ridică serioase semne de întrebare.
Judecînd după ceea ce aud eu, în româneşte, cînd mă aflu în străinătate, sînt tot mai convins că numai românii au chestia aia.
Nu de alta, dar ei o invocă zbierînd în orice clipă şi în orice loc.
*
Linia A de metrou, Battistini - Anagnina. Pe o bancă din faţa mea călătoresc două persoane feminine: o tînără şi o fetiţă. Sînt încărcate de bulendre. Merg la periferie. La Manzoni îşi face apariţia o formație din trei. El, tuns scurt, cu o vestă de catifea, desface aripile unui acordeon. Ea bate o tamburină de şold. Puradelul joacă şi el. Repertoriul e un portpuriu din fostul lagăr socialist, numărînd, printre altele, Katiuşa rusească şi Ionel, Ionelule/ Nu mai bea băiatulule! românească La întoarcere de la Cinecitta, îi întîlnesc iar în metrou. Ea dă din cînd în cînd copilului să sugă dintr-un biberon.
*
Via dei Fori Imperiali
Nu ştiu dacă doar acum, de sărbători, sau şi în alte zile ale anului, această arteră dintre Piazza Venezia şi Piazza del Colosseum, a fost transformată în cale pietonală, un fel de Via del Corso.
Pe partea dreaptă, chiar cum te duci spre Colosseum, în primul scuar de tip balcon, meşterit pentru ca turiştii să poată privi în mica vale a Forului roman zdrăngăne o formaţie românească.
Mulţi turişti dau să pătrundă în scuar pentru a avea o perspectivă asupra Forului.
De cum îşi fac apariţia, din formaţie se desprinde violonistul, un tînăr slăbuţ, cu pălăria de paie lăsată pe o ureche, stil cherchelit, care se ţine de ei, scîrţîindu-le la ureche Sîrba-n căruță.
Unii, crezînd că asta face parte din protocolul plimbării pe Via dei Fori Imperiali, se grăbesc să-l tragă-n poză, pentru a-l pune pe facebook.
Alţii, mai suspicioşi, o şterg din loc, fără să mai vadă ceva din Forul roman socotind c-ar putea fi buzunăriţi în acorduri de sîrbă.