Documentul de 525, dat publicității marți, 9 decembrie 2014 în Statele Unite - unul dintre cele mai crunte rechizitorii la adresa atotputernicei CIA, dar și la cea a regimului George W. Bush, prezentat drept un sumar al Raportului de 6.700 de pagini, intitulat Committeee Study of the Central Intelligence Agency’s Detention and Interogation Program, realizat de Senate Committee on Intelligence, acuză Agenția Centrală de Investigații de a fi folosit țări aliate Americii drept închisori negre, în care ofițeri ai Agenției au practicat tortura în deplină libertate, dat fiind că pe teritoriul țărilor respective puteau practica tortura fără probleme (Legea americană interzice folosirea torturii pe teritoriul american).
Pe plan intern american, e doar una dintre acuzații.
Pe plane extern, acuzația mi se pare de o gravitate ieșită din comun.
Nu pentru CIA, care, între noi fie vorba, unde a găsit băștinași politicieni și jurnaliști ca să-i mituiască, i-a mituit, sub semnul Operațiunilor murdare, zise blînd și clandestine, ci pentru Guvernele țărilor care au colaborat cu Agenția la încălcarea Legilor Internaționale, fără știrea Departamentului de Stat, sau, ca în cazul României, fără știrea chiar a ambasadorului american la București.
Existența pe teritoriul național al acestor țări a Găurilor negre în materie de legislație internațională capătă o gravitate deosebită dacă ne gîndim că:
1. Sunt țări aliate, pe care America le biciuie ca să respectele standardele democratice de tip american. În același timp, tot America, prin CIA, le-a cerut să încalce toate normele democratice: operațiunile au fost ținute secrete; deși au acceptat închisorile, președinții și premierii acestor țări au mințit popoarele lor negînd existența Găurilor negre.
2. Amenajarea locațiilor, aducerea prizonierilor, transportul prizonierilor, au implicat și alte persoane decît ofițerii Serviciilor secrete. Cu ce-au fost amenințate respectivele persoane de către Servicii de n-a transpirat nimic, nici măcar în fața Comisiilor parlamentare de anchete? Realitatea închisorilor secrete ale CIA a durat în aceste țări din 2002 pînă în 2009. Timp de șapte ani, în ceea ce se numesc țări democratice, autoritățile au putut desfășura activități secrete ilegale amintind izbitor de cele din timpul Dictaturilor comuniste.
Cum însă forma Rezumatului publicat în SUA a fost negociată cu Casa Albă pentru ca informațiile sensibile să fie cenzurate, în locul numelor de cod ale agenților și ale țărilor care au găzduit închisori CIA pe teritoriul lor au fost lăsate spații albe sau au fost puse alte nume de cod.
Raportul propriu zis, încă secretizat, transcrie în clar numele țărilor respective.
Din ce știm despre presa americană, marile ziare au deja dacă nu copia Raportului, atunci mai mult ca sigur confirmări din surse bine plasate, cum spun jurnaliștii de investigații.
Așa se explică articolul din Washington Post despre prezența României pe lista țărilor care au găzduit închisori CIA.
Raportul consemnează pe lista acestor țări și Polonia și Lituania.
Polonia și Lituania au reacționat rapid la standardele tipice democrațiilor avansate.
S-a recunoscut existența închisorilor CIA pe teritoriul lor.
S-au anunțat demersuri pentru obținerea de informații de la Senatul american menite a înlesni anchetarea afacerii pe plan intern.
Ce s-a întîmplat în România?
În România nu s-a întîmplat nimic!
Pentru clasa noastră politică, pentru presă, pentru președintele în exercițiu și pentru președintele ales, pentru premier, pentru ministrul de Externe, pentru așa zisa Societate civilă, Confirmarea de către Senatul american a adevărului - știut de toată lumea de altfel – că România a încălcat Legile internaționale găzduind centre secrete de tortură pe teritoriul ei nu există!
Cînd vine vorba de crimele sau chiar abuzurile instituțiilor de forță din statul de drept, presa americană ia foc.
O dovedește nu numai unanimitatea cu care e condamnată CIA în urma investigației senatoriale, dar și faptul că înființarea Comitetului Church, în ianuarie 1975, primul moment din istoria SUA în care CIA e pusă cu botul pe labe, a avut drept principală cauză un articol apărut în presa americană.
Pe 22 decembrie 1974, celebrul jurnalist american Seymour Hersh, deținător al Premiului Pulitzer pentru demascarea atrocităților americane în Vietnam, publică pe prima pagină a cotidianului The New York Times amplul articol: „Huge CIA operation reported in US against antiwar forces, other dissidents in Nixon years“.
Articolul debutează cu un rezumat spectaculos al conținutului:
„CIA violînd fățiș Carta, a coordonat o masivă și ilegală operațiune de spionaj intern în timpul Administrației Nixon împotriva mișcărilor anti-război (din Vietnam – n.n.) și a altor grupuri dizidente din Statele Unite, potrivit unor bine-plasate surse din Guvern.”
Ce putem constata la noi, în România, țară în curs de tranziție la democrație?
România a fost acuzată de Consiliul Europei, de Parlamentul European, de Human Rights că a încălcat legile internaționale găzduind pe teritoriul național închisori secrete ale CIA. Nu pentru că închisorile erau secrete, nu pentru că erau ale CIA, ci pentru că aceste locații erau folosite de Agenție pentru a practica tortura la interogatorii. Legea americană interzice tortura pe teritoriul american.
Da, dar și Legea română, interzice acest lucru, ca urmare a aplicării Legilor internaționale.
La toate aceste acuzații, oficialii români, atît cei din anii 2002-2004, cît și cei din anii 2004-2009, au răspuns printr-o negare vehementă. Mai mult, dînd curs unei cereri din partea Parlamentului european, Parlamentul nostru a înființat o Comisie de anchetă, condusă de europarlamentara Norica Nicolai.
Fără să clipească, distinsa a susținut că pe teritoriul României n-au existat închisori secrete ale CIA!
Documentul dat publicității în SUA confirmă în chip spectaculos că Agenția a avut pe teritoriul unor state locații în care a practicat tortura, încălcînd grav legile internaționale.
Chiar dacă numele țărilor au fost cenzurate, apariția în presă a unor scurgeri din Raportul secretizat confirmă acuzația adusă Romîniei.
Dar și fără articolul din Washington Post, avînd în vedere că despre închisorile CIA din România s-a discutat mai înainte, ar fi fost normal ca la noi, presa, societatea civilă să explodeze după publicarea Documentului în SUA.
Datoria presei e de a denunța ceea ce autoritățile se zbat să ascundă.
Față de Raport, în marea majoritate a țărilor lumii democrate, ba chiar și în alte țări, s-au exprimat puncte de vedere ale oficialităților.
La noi, din cîte se vede, liniște de mormînt.
Klaus Iohannis, președintele prea mult ales, n-a suflat o vorbă pe principalul său instrument de comunicare, mai precis, pe principalul instrument folosit de alții ca să comunice în numele său – Facebook –, deși, dacă ar fi să credem știrilor, domnia sa e în America. Să vezi la televizor dezbateri despre Raport, despre puterea înspăimîntătoare a Serviciilor secrete, despre implicarea unor țări precum România în afacerea asta murdară, să vezi și să auzi că țara ta e dată în gît ca gazdă a torturii și să nu reacționezi pe Facebook, înseamnă două lucruri:
1. Ori că te doare în cot de țara care se scapă pe ea la gîndul că te are Președinte.
2. Ori că președintele prea mult ales, Klaus Iohannis, nu scrie el pe facebook, ci altcineva, care altcineva n-are nici un interes să agite tema închisorilor secrete, deoarece a fost artizanul colaborării cu CIA.
De la Victor Ponta nu ne așteptam la vreo vorbă. Bietul învins la scrutinul prezidențial e atît de speriat la gîndul că-și va pierde girofarul de premier, că n-ar atinge nici cu o floare CIA, știind că SRI-ul, adevărata Putere în România, e un soi de femeie în casă a Antenei CIA din România.
Dar Klaus Iohannis?
Dar Monica Macovei?
Dar Traian Băsescu?
Tac toți chitic.
Și știți de ce?
Nu le e clar dacă Stăpînul american ar vrea să reacționeze.
În România, Stăpîni sînt nu președintele american, nu vicepreședintele, nu Senatul, nu Departamentul de stat.
În România, stăpîni sînt portarii de la Casa Albă și bucătarii de la Departamentul de Stat.
Țiitoarea unui portar de la Casa Albă are intrare liberă la Cotroceni, iar nevasta gunoierului de la CIA bate cu pumnu-n masă la Victoria.
Ar fi fost normal ca presa noastră liberă să se intereseze de reacția oficialităților române, să reia tema închisorilor CIA.
Ei aș!
Cum să facă așa ceva o presă plină de ofițeri acoperiți și de firme paravan ale serviciilor secrete, cu patroni care pot fi înhățați în orice clipă de DNA, Divizia Penală a SRI?
E chiar lipsit de interes pentru opinia publică de a afla adevărul despre închisorile CIA din România?
Cine le-a aprobat și cînd?
Pe ce temei le-a aprobat?
Raportul Comisiei senatoriale americane arată că Agenția a vîrît bani grei în aceste închisori.
Noi, românii, n-ar trebui să știm ce firme particulare au beneficiat de acești bani?
Noi, românii, n-ar trebui să știm ce șobolani s-au îmbogățit din tortură?
Noi, românii, n-ar trebui să știm implicarea serviciilor în această afacere dar mai ales implicarea unor înalți demnitari, de la președinți pînă la premieri?
Nu știu dacă se va ajunge vreodată să se răspundă la aceste întrebări.
Pînă atunci, țin să remarc un lucru.
Ștabii României care au aprobat închisorile CIA știau că Legea internațională interzice acest lucru.
Nu știu dacă ei au fost contactați de George W. Bush sau de frizerul acestuia pentru a obține aprobarea.
Știu însă că, slugi ai portarilor de la Casa Albă, cum sînt demnitarii noștri, nici c-au clipit cînd li s-a spus că CIA are nevoie de închisori secrete pe teritoriul nostru.
Și-au zis că Agenția înseamnă America.
Acum, iată, printr-o altă instituție – Senatul – America îi dă-n gît pe plan internațional.
Bieții de ei, nu știau că America se dispensează de slugi cît ai clipi!