România postdecembristă, depășind deja în număr de ani România democratică de după Primul Război Mondial, îl provoacă pe cercetător cu multe enigme, rămase inexplicate și pentru că nimeni nu s-a apucat să le dezlege. Printre acestea se numără și proasta imagine în presă a PSD, atît sub denumirea de azi, cît și sub denumirile anterioare – FSN, PDSR. Pînă la deslușirea acestei enigme, corect e să arătăm că unii lideri PSD s-au preocupat de această imagine și au încercat s-o corijeze.
Rămîne mai mult decît interesant că Ion Iliescu e singurul președinte postdecembrist care a vrut să vadă de ce e presa atît de zburlită cu el, drept pentru care ne-a invitat, în mandatul 1992-1996, la o întîlnire informală pe cei care conduceam într-un fel sau altul instituții de presă la vremea respectivă. Amintindu-mi acest lucru, realizez că nici Emil Constantinescu și nici Traian Băsescu nu și-au pus problema unei întîlniri cu presa de asemenea proporții.
De ce?
Presa li se oferea din toate pozițiile!
Ce nevoie mai aveau ei s-o cucerească?
De relația cu presa a partidului său s-a arătat îngrijorat și Adrian Năstase.
Drept urmare, în ziua de 30 mai 2003, ca premier și ca președinte al Partidului, Adrian Năstase a organizat la Vila Dante din București o întîlnire cu directori și lideri de opinie din presa momentului.
Dacă nu mă înșel, organizatorul manifestării a fost Cozmin Gușă, la vremea respectivă lider PDSR și apropiat al lui Adrian Năstase.
Am participat și eu, în calitate de director al Realității tv, de sub patronatul lui Silviu Prigoană, și de realizator la aceeași televiziune a unei emisiuni zilnice, în prime-time, în care tocam Guvernarea lui Adrian Năstase.
Adrian Năstase a avut ideea de căuta Stenograma întîlnirii și de a o publica în volumul Presa de la A la N, a cărui lansare de către editura Semne va avea loc, joi, 21 mai 2015, ora 14, la Tîrgul de carte București.
La întîlnire au fost prezenți Horia Alexandrescu, Ion Cristoiu, Valeria Dorneanu, Sabina Fati, Lucian Mândruță, Liviu Mihaiu, Cornel Nistorescu, Octavian Paler, Valentin Păunescu, Marius Tucă.
Volumul se dovedește la lectură un document semnficativ nu numai de istorie, dar și de actualitate.
Pentru că multe dintre problemele ridicate atunci, de noi, jurnaliștii, sunt valabile și azi, și nu numai în ce privește relația PSD cu presa, dar și în ce privește relația Puterii cu presa în general.
Am uitat ce-am zis eu atunci la întîlnire.
Stenograma îmi confirmă însă o bănuială:
Că, asemenea celorlați confrați prezenți, am vorbit degeaba.
Că e așa, se vede din lectura fragmentelor din intervenția mea:
„Ion Cristoiu
Domnule prim-ministru, adevărul, apropo de ce spunea Marius Tucă, de ratingul pe care l-au făcut ieri toate emisiunile cu Mutu, dumneavoastră ne-ați putea da un mare ajutor dacă ați divorța. Vă imaginați ce rating ar fi și nu am mai scrie despre declarațiile de avere cel puțin o lună, dar din ăsta cu partaj, așa și cu scrisori la Mediafax.
Adrian Năstase
Evident, fotbalul a creat întotdeauna acest interes extraordinar. În Turcia am fost uluit să văd mecanismele sociale și mecanismele de comunicare prin care fotbalul reprezintă o valvă pentru tensiune socială, pentru nemulțumiri, dar, în sfîrșit, în ceea ce îi privește pe Mutu și pe soția lui nu am foarte multe lucruri de spus.
Ion Cristoiu
Iertați-mă, am înțeles aluzia cu nasturii și cu CEC-ul luat în barbă, mi-a plăcut și povestea asta, dar trebuie să înțelegeți, apropo de fenomenul Mutu, că nu întîmplător am spus, este normal în momentul în care colegul meu Radu Moraru a făcut aseară 4,5% rating și o emisiune precum femeile și Uniunea Europeană, de la Stela Popescu a avut 0,1%, vă imaginați interesul publicului și, uneori, dumneavoastră ne alimentați cu expresiile care chiar îmi plac – a luat-o în barbă, îi dă un cap în gură, povestea cu bondarii și chiar vă mulțumim, că, altfel, dacă ați discuta ca acum despre integrarea în Uniunea Europeană, vă spun, cred că am coborî sub nivelul mării, apropo de televiziune, iar ziarele probabil că ar coborî și mai tare.
Acum, vreau să vă spun că nu prea am înțeles de ce ne-ați chemat. Eu, cînd am auzit că m-a invitat domnul Gușă și am citit acea scrisoare, relația PSD cu presa, am făcut imediat legătura cu sondajul și am zis, hopa, oamenii au probleme, hai să mă duc că, de regulă, să vin din Dudești-Pantelimon – eu stau în Dudești-Pantelimon cu televiziunea, să vin să îi ajutăm că au probleme, așa am crezut. Am luat în serios sondajul ăla care, de fapt, a fost dat de mai multe gazete, dar constat de aici, din această discuție, că dumneavoastră ne-ați chemat să ne spuneți cum să contribuim noi la intrarea României în Uniunea Europeană.
Eu cred că, totuși, pragmatic fiind, ar trebui, dacă PSD are niște probleme cu presa, și le are, probleme de comunicare, ar trebuie să ne întrebați care sînt aceste probleme, cîțiva de aici le-au spus, și Horia Alexandrescu, a spus și Radu Moraru. Prima mare problemă este următoarea: dumneavoastră nu-l aveți pe Emil Boc. Vreau să vă spun că la noi, la televiziune, dacă vrei să faci o anchetă, și avem tot felul de anchete tîmpite: ce părere aveți despre găinile ouătoare, ce părere aveți... Emil Boc este primul care răspunde. Dacă întrebi pe cineva de la PSD, nu-ți răspunde nimeni. De obicei, sînt ocupați. Am dat un exemplu. Sigur, cînd erați în opoziție erați mult mai activi și vă vedeam în fiecare seară pe cei din PSD. Aici este o mare problemă. Este clar că spațiul acesta – și toți sîntem, cei care lucrează și la gazete și la televiziuni, sîntem în disperare de a căuta invitați la un talk-show. Radu Moraru face seară de seară. Marius Tucă știe și el coșmarul de a avea în fiecare seară un invitat și, de obicei, de la PSD nu vine nimeni. Apropo de echilibru, ai o temă, imediat vine Emil Boc, vă spun clar, Mona Muscă e pe locul doi, Eugen Nicolăescu... și cînd vrei să chemi pe cineva din partea aceasta, normal, desigur că nu vine. Probabil colegii dumneavoastră, dumnevoastră mai veniți așa, vă duceți la Marius Tucă, de exemplu.
Adrian Năstase
Îmi însușesc critica.
Ion Cristoiu
Nu, nu v-am criticat. În sensul că mi-a plăcut, adică am urmărit acel talk-show în care Marius Tucă v-a spus ce va face el cînd va fi președinte.
Din acest punct de vedere, este clar că după doi ani de guvernare s-a revenit la autosuficiența pedeseristă pe care o cunosc din 1996, Dumnezeu este pedeserist, noi vom guverna 20 de ani și, în consecință, oamenii nu se mai bat, cel puțin oamenii dumneavoastră sau probabil nu sînt conștienți. Probabil că va trebui să cădeți atît de tare în sondaje, încît oamenii dumnevoastră să se trezească și să fie tot mai activi cu o opoziție tot mai virulentă.
(…)
Din acest punct de vedere, vă spun că înțeleg că ne-ați chemat să vă spunem de ce aveți probleme, și aveți probleme, zic eu, dar dumneavoastră credeți că nu aveți. Pentru că toată această imagine din presă – pe care bănuiesc că mulți colegi de-ai dumneavoastră o neglijează, zic nu e nici o problemă, noi sîntem pe cai mari – se erodează, încetul cu încetul, vine un moment cînd o să vă întrebați de ce s-au răsturnat rezultatele în sondaje.
(…)
Aveți sute de simpozioane în țara asta, sîntem o țară de simpozioane și conferințe de presă. Acolo vine un domn ministru și zice, ca să pară interesant: Eu mă gîndesc că în locul Bucureștiului ar trebui să facem un lac de acumulare. Zice el așa, se gîndește, are o teză. Sigur că noi din presă trebuie să scriem de acolo, scriem asta. A doua zi vine o dezmințire. Tot acest joc pe care deja îl știm, afirmația-dezmințire, afirmație-dezmințire, sigur că lasă impresia unui guvern care cedează de la o zi la alta, care este contradictoriu, ne amintește de guvernul CDR în splendoarea lui, care a și pierdut alegerile din această cauză, nefiind informați. Cînd vrem să aflăm ceva în legătură cu afirmația cuiva și suni la purtătorul de cuvînt sau, nu mai spun, la ministru – oho, ce greu se ajunge! – nu obții informații și atunci desigur că, pe fondul ăsta, ești obligat să dai zvonuri, să dai știrea falsă, să dai lucruri lipsite de nuanțe și atunci probabil, repet, încetul cu încetul, crește și insatisfacția dumneavoastră. Ești obligat să dai lucrul acela pe care nu l-ai verificat pentru că nu ai unde să verifici. Horia avea dreptate. Fiecare minister are purtător de cuvînt, dar nu au informații concrete în legătură cu ceva.
Și, în al treilea rînd, este o boală care era și pe vremea CDR. Se discută despre proiecte de legi care sînt în capul autorului și atunci vine un ministru și spune: eu mă gîndesc la un proiect de lege pe care îl voi trimite în anul... 2050 la Parlament și, sigur, în proiectul ăsta o să propun nu știu ce. Și sigur că se confundă în capul populației proiectele de legi cu legea care este încă în Parlament, cu cea care se discută.
Și acum, chiar că în ultimul rînd, oricît vă veți zbate dumneavoastră, cîtă vreme baronii locali, de la Oprișan pînă la Mischie, nu numai că fac ceea ce fac, e treaba lor, că știu ce fac în județe, dar se și expun presei, era acea poveste absolut idioată a lui Oprișan cu pielea de țap, ceva oribil care, cum să spun, vizita domnului Constantinescu trecea absolut neobservată, mai ales în Focșaniul pedeserist pînă în măduva oaselor. Ei, în momentul în care a făcut povestea asta, toată lumea a aflat, pentru că era o întîmplare. Degeaba ne convocați dumneavoastră aici sau vă duceți la talk-show-uri, sînteți acolo foarte bun, faceți rating, faceți tiraje la ziare, dacă pe plan local vine Mischie care spune că el își face un ziar, și declară asta cu mîndrie, în care primul editorial o să fie cu el. Sigur că imaginea PSD este aceea dată de ei. Acuma, nu știu dacă o să le puteți da ordin, în democrația din partidul dumnevoastră, să nu mai facă asemenea gesturi. Sînt personaje mult prea pitorești ca să nu le agățăm noi în presă și repet, nu prin ceea ce fac de se îmbogățesc, ci prin toate aceste gesturi. Încă o dată Mischie, care a declarat că are nu știu ce acolo, două găini, trei vaci, un butoi cu țuică și toți simt nevoia să iasă în presă și să se expună... desigur afectează imaginea partidului de guvernămînt și în loc să scriem despre integrare scriem despre lucrurile pitorești ale respectivilor.
În speranța că vă voi opri prin această cuvîntare căderea în sondaje, care va fi și mai mare, eu nu pot decît să vă mulțumesc pentru atenție.
(...)
Ion Cristoiu
Domnule prim-ministru, ar mai fi și aici s-ar putea hotărî acum. Și dumneavoastră, mai puțin, și mai ales domnul președinte, aveți, domnia sa și dumneavoastră aveați, pe vremuri, această boală a declarațiilor pe picior. Este ceva... Toate problemele care au apărut în ultimii doi ani în viața politică și mai ales în imaginea Guvernului și a Președinției se nasc din aceasta. O și văd, că primesc multe reportaje și brute – nu cele care se dau la televiziune – în care patru fătuce din judeţe, că de obicei din judeţe, îl iau cu asalt pe domnul preşedinte şi pe dumneavoastră şi pun cele mai imbecile întrebări. Sigur că ăsta este rostul gazetarului, să pună o întrebare imbecilă ca să primească un răspuns asemănător, ca să nu spun pitoresc: ce părere aveţi despre faptul că plouă în satul cutare? Şi atunci, desigur că de aici se nasc toate nebuniile. Dar era o tradiţie ca şi Preşedinţia sau primul ministru să facă o conferinţă de presă cu tot tacîmul. O dată pe lună dumneavoastră, cu o declaraţie de presă – aşa am citit eu că se întîmplă în alte ţări, cu înregistrarea declaraţiei scrise de presă iniţială, care se dă tuturor celor prezenţi ca să nu mai fie probleme. Am văzut la Consiliul Europei, la sfîrşitul conferinţei de presă, cu caseta de înregistrare, şi atunci ar avea şi o anumită solemnitate, multe televiziuni ar transmite, pentru că acolo s-ar spune lucruri interesante, o dată pe lună, şi le-am avea direct de la primul ministru şi nu de la intermediari şi, în plus, s-ar evita şi tot acest zgomot, tot acest circ naţional pe care îl nasc declaraţiile dumneavoastră, ale domnului preşedinte. Dînsul este geniu în materia asta, este savoarea întregii prese. Mă întreb ce o să facem cînd dînsul n-o să mai fie preşedinte şi o să vină unul mai rezervat şi mai posomorît.
Este clar că de aici s-au născut toate, acele conflicte, mai exagerate de către presă între dumneavoastră şi preşedinţie, din aceste declaraţii care se fac pe picior, în viteză, în care demnitarul nu are timp să se pregătească. Normal, coboară domnul preşedinte din avion şi îl întreabă cineva ce părere aveţi că domnul premier nu ştiu ce a zis şi atunci zice şi dînsul ceva, că nu poate să nu zică. Nu mai aveţi tăria să le spuneţi: Domnule, va fi o conferinţă de presă pe data cutare, acolo mă întrebaţi şi vă voi răspunde.
Adrian Năstase
Probabil aţi observat că eu, în ultima vreme, aşa procedez.
Ion Cristoiu
Dar nu ţineţi conferinţă de presă.
Adrian Năstase
E adevărat, nu ţin conferinţe de presă. Am reţinut şi poate realizăm aceste conferinţe de presă o dată pe lună.”
Lucrînd acum la publicarea intervenției mele, am avut o revelație:
Da, politicienii din 2003 sînt ca și cei de azi.
Da, dar și ziariștii din 2003 sînt ca și cei de azi.
Luați seamă la ce ziceam eu în 2003 despre presă:
Obsesia ratingului cu orice preț, atenția acordată faptelor de telenovelă în defavoarea faptelor politice, fătucele care puneau întrebări imbecile.
Dumnezeule! Abia acum îmi dau seama!
Și atunci, în urmă cu 12 ani, erau fătuce în presă!
Între timp ele au devenit cuconițe. Le-au locul alte fătuce!