După cum arătam în comentariul anterior, cariera profesională a procurorului Victor Ponta mărturisește note definitorii de realităţi din Caraibe, cele din care şi-a tras capodoperele de fantastic Gabriel Garcia Marquez, și nu de realități din România lui Caragiale. Fără să-şi fi îndeplinit stagiul de opt ani, după doar trei ani de prestaţie mediocră la un Parchet de judecătorie, junele Victor Ponta e promovat direct la Parchetul General, cu delegare, deoarece legea reclama opt ani de stagiu; şi nu întîmplător cerea asta legea– în procuratură, ca şi-n presă, experienţa joacă un rol decisiv.
Dacă ai gîndi după promovarea asta ieşită din comun, ai crede că la Parchetul de pe lîngă Judecătoria sectorului unu junele procuror demantelase Mafia siciliană şi Mafia napolitană la un loc.
El, bietul, făcuse dosare la nişte ciorditori cu file de carnet CEC.
Ajuns la Parchetul General, junele nu se apucă de munca sa de procuror, de făcut dosare, adică, lucru explicabil, dat fiind că făcutul dosarelor presupune trudă, ci pornește la plimbare pe banii statului prin toată Europa. Ca să înveţe de la alţii să dea în gît infractorii noştri – vor spune în cor propagandiştii PSD. Da, dar după trei ani de plimbat prin capitalele europene, junele îşi aranjează o numire de procuror la Parchetul General, tot prin derogare de la lege, şi pleacă din Procuratură, pentru a se face politruc.
S-au dus dracului banii cheltuiți de țară pentru voiajele lui?
Nu.
Țara, dacă SIE se identifică într-un fel cu țara, îl trimisese în Europa pentru altceva, pentru ceva la care junele se pricepea infinit mai bine decît la făcut dosare beton:
Să fie Ochiul și Timpanul.
În politică nu face nimic, în afară de a plagia pentru teza de doctorat şi a-l ţuţări pe Adrian Năstase pentru a-i fi lui bine. Ajunge apoi, preşedinte PSD. Nu a urmare a cine ştie ce activitate în partid, ci pentru că se cerea să fie el preşedinte.
E drept, îl cultivase în chip surprinzător drept cel mai mare procuror de pe meleagurile noastre o emisiune tv dedicată admiterii României în NATO. Ştiţi cine era producătorul emisiunii? O persoană numită Laura Georgescu. Ştiţi unde a ajuns după plecarea de la tv numita Laura Georgescu? La o altă televiziune sau la un alt ziar? Nu. A ajuns consilier la Corpul de control al lui Adrian Năstase. Cade regimul Adrian Năstase. Pleacă Laura Georgescu din Guvern? Cum să plece? E numită – ţineţi-vă bine! la Departamentul anti-fraudă al Guvernului. Are vreo legătură Departamentul acesta cu presa? Nu. Are legătură însă cu străinătatea. Unde e acum Laura Georgescu, cea care l-a promovat pe junele procuror de judecătorie ca şi cum ar fi fost Catani al României? La CNA, şefă. Ce-a făcut Laura Georgescu la CNA? Nu cred că trebuie să mai amintesc. Un ziar care descrie că Laura Georgescu e cea care l-a promovat pe junele procuror de judecătorie, cu muci juridici la nas, drept cel mai mare procuror al României, a dat să se înţeleagă că Victor Ponta a pus-o pe Laura Georgescu la CNA drept răsplată, pentru că l-a promovat pe vremuri la televizor. Aşa aş spune şi eu, dacă n-aş şti că-n aceste zile Victor Ponta e deconspirat ca avîndu-şi cariera de procuror în semnarea angajamentului cu SIE. Aşa aş spune şi eu, dacă n-aş observa că, de la o televiziune, Laura Georgescu ajunge nu la o altă televiziune, cum s-ar fi cuvenit în cazul unei jurnaliste, ci la Departamentul anti-fraudă al Guvernului, într-un post în care Serviciile aveau nevoie de un om de-al lor.
Despre un alt membru al Reţelei Victor Ponta, nu cred că trebuie să insist pe ceea ce-ar fi el de-adevăratelea. Sebastian Ghiţă, pentru că despre el e vorba, a avut în afaceri o carieră spectaculoasă, de basm, care te lasă cu gura căscată, prin raportare la facultățile sale.
La 24 de ani, în 2002, la terminarea Facultății de Științe economice din Ploiești (atenție nu IT, ci Economice!), Sebastian Ghiţă avea o avere de 35 de milioane de euro!
În timp ce aproape toţi absolvenții de facultate din România, unii dintre ei geniali, îşi caută de lucru și se întreabă cît costă chiria unei garsoniere, Sebastian Ghiță, un tînăr de 24 de ani, din Ploieşti, deși nu e fiul vreunui Rockfeller autohton, e multimilionar în euro.
Cum?
Din contracte cu statul. Toate de IT, contracte care, prin specificul lor, trebuie să fie sub controlul SRI.
În 2011, la 33 de ani, Sebastian Ghiță, pînă atunci fără nici o legătură cu presa, pune mîna pe televiziunea lui Sorin Vântu.
Cum?
Printr-o Operațiune tipic mafiotă, în care e sprijinit de SRI și de Parchetul General.
În 2012, după ce ajunge parlamentar de Prahova, Sebastian Ghiță se pricopsește cu funcția de membru al Comisiei de control a SRI din Camera Deputaților.
Cum?
Tot printr-o Operațiune de tip mafiot, de astă dată împotriva lui Ion Stan, membru al Comisiei de control a SRI de 12 ani.
Să nu mai fi ascultat ordinele Ion Stan?
Nu știm.
Știm sigur însă că Sebastian Ghiță, tînărul cu o carieră de basm, făurită de Servicii, e pus să controleze tocmai Serviciile!
În prezent, la 36 de ani, are o avere de peste 100 milioane de euro, e proprietar de televiziune, e nr. 2 în Comisia SRI și amicul de buzunar al Familiei Ponta.
România tv, postul celui care teoretic e IT-ist, se detașează drept cel mai jegos post din istoria audiovizualului românesc. I-am spus Căcănia tv pentru năravul umple ecranul cu galbenul Breaking news-urilor de garsonieră.
Își merită numele și pentru hîrdaiele de rahat pe care le toarnă zilnic în capul celor care îndrăznesc să critice Puterea.
La CNA șefă e Laura Georgescu.
Toată presa a sesizat că România tv, deși de mult trebuia închisă pentru putoarea de hazna pe care o răspîndește în văzduhul nostru mediatic, e ocolită de sancțiunile CNA sau, cînd protestele publice sunt uriașe, i se dă o amendă modică, pe care Sebastian Ghiță o plătește cît ai clipi dintr-o virgulă a unui nou contract cu statul.
Să fie Victor Ponta, Sebastian Ghiţă și Laura Georgescu colegi de unitate?!
Dacă promovarea lui Victor Ponta a fost făcută ca ofiţer acoperit, România lui 2014 se confruntă cu o problemă de o gravitate nemaipomenită.
Construirea de către servicii a unor cariere nejustificate moral şi profesional pentru politicieni, jurnalişti, oameni de afaceri.
Pe vremuri, cînd lucram în presa comunistă, vedeam cu uluire cum un ziarist mediocru era plimbat prin toate funcţiile de şef în presă.
Am întrebat pe cineva cum se explică bizareria că ori de cîte ori se iveşte undeva un post dorit de profesionişti recunoscuţi acest post e dat respectivului.
Mi s-a răspuns cu bătaia degetelor pe umeri.
Am înţeles atunci un adevăr de care habar n-aveam.
Promovările spectaculoase n-aveau legătură nici cu profesionalismul, nici cu loialitatea față de partid, nici măcar cu dosarul de cadre.
Aveau legătură cu ipostaza de ofiţer acoperit al Securităţii.
După decembrie 1989, am asistat uluit la cariere spectaculoase în presă, în politică, în magistratură, în afaceri.
Cînd mă refer la carieră spectaculoasă, ţin cont de funcţiile respectivului în raport cu însuşirile profesionale.
Inşi care-n viaţa lor n-au făcut o gazetă, au fost plimbaţi prin toate funcţiile de şef în presă.
Procurori stagiari, care n-au făcut un dosar cît de cît acătării, sunt promovați peste noapte la Parchetul General.
Proaspeți absolvenți de facultate sunt deja posesori ai uneia averi de 35 milioane de euro.
Producătoare tv mediocre sunt numite în organisme de control precum Departamentul anti-fraudă, după care ajung șefe ale C NA.
Avem astfel unul dintre cele mai grave fapte de perturbare a valorilor:
Construirea de către serviciile secrete a unor cariere spectaculoase, unice nu numai în România postdecembristă, dar și în Europa ultimelor decenii.
Serviciile și-au pus oameni peste tot: în presă, în politică, în afaceri.
Acum vor, prin Victor Ponta, să-și pună omul lor și la Cotroceni!