Deși nu-i împărtășesc întru totul poziția în chestiunea imigranților (unele accente sunt rpea ascuțite pentru un fost șef de stat timp de 10 ani, îl consider pe Traian Băsescu drept unul dintre puținii politicieni români, ba chiar și europeni, care dispun de o expertiză solidă și mai ales realistă în materie de Orientul Mijlociu. Aceasta, dar și profunda cunoaștere a liderilor europeni (mulți dintre ei banali mîncători de semințe de dovleac – părerea mea, nu a lui Traian Băsescu! – au făcut să-mi rup din viață două ore pentru a participa ca secund la interviul luat de Sabin Orcan la B1tv, vineri seara, fostului președinte.
Cum era de așteptat, discuția a ajuns la un moment dat, în chip inevitabil, la esența Crizei cu care se confruntă Europa, un soi de invazie în care locul militarilor l-au luat copiii, iar locul puștilor, smartfoanele:
Cum se poate face ca Siria, de unde provin cei mai mulți imigranți, să devină un teritoriu sigur astfel încît să nu mai existe refugiați sau mă rog, pretextul de refugiat în Europa?
Pentru aceasta, e musai să stabilim cauza de fond a exodului.
În Discursul său din fața Parlamentului european, președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, a susținut că migranții (el le spunea din motive de impresionat asistența refugiaţi) năvălesc în Europa de teama ISIS:
„De la începutul anului, 500.000 de persoane au început să vină în Europa, majoritatea o reprezintă cei care fug din calea terorii dezlănţuite de către organizaţia Statului Islamic în Siria şi Libia sau din calea dictaturii din Eritreea. (…) Noi luptăm împotriva Statului Islamic. De ce nu sîntem gata să îi acceptăm pe cei care fug de SI? Noi trebuie să îi acceptăm pe aceşti oameni pe teritoriul european.”
Despre ISIS s-a scris ici-colo în presa de la noi. Fiind vorba de întîmplări petrecute dincolo de ostrețele ogrăzii noastre numite România, puțini băștinași au asupra ISIS o altă imagine decît aceea de niște bezmetici teroriști care decapitează jurnaliști, aruncă în aer Palmyra, dar care vor sfîrși, ca și Ben Laden, lichidați de bravii boys americani rași la ceafă numiți pușcași marini.
Cum de sînt ei cauza Noii Migrații a Popoarelor nu se poate înțelege dacă nu luăm seamă la deosebirea de esență dintre ISIS și organizațiile teroriste de pînă acum, inclusiv, dacă nu mai ales Al Qaida.
Recent a apărut în versiune românească, sub titlul ISIS. Califatul terorii, eseul tipărit de Loretta Napoleoni, în 2014, la Seven Stories Press, New York, sub titlul „The Islamist Phoenix: The Islamic State and the Redrawing of the Middle Est”.
Titlul variantei românești, în acord cu interesele comerciale, dar și cu plecăciunile făcute propagandei occidentale, văduvește eseul de noutatea sa definitorie:
Strădania de a oferi asupra ISIS o altă imagine decît cea roasă de clișee impusă de presa occidentală. Pe drept cuvînt autoarea crede că înfrîngerea ISIS depinde de caracterul corect al expertizei făcute asupra acestei organizații.
În explicarea ISIS, Loretta Napoleoni pornește de la un adevăr crunt al lumii arabe:
Regimurile care sprijină Occidentul sînt regimuri corupte, putrede moral din punct de vedere al Islamului, şi, mai ales, regimuri ale cruntei inegalităţi sociale.
În lumea arabă, mase uriaşe de dezmoşteniţi ai sorţii – cei mai mulţi tineri – urăsc aceste regimuri.
Şi pentru că ele trec regimuri marionetă ale Occidentului, masele de dezmoşteniţi urăsc Occidentul.
Organizaţiile teroriste de pînă acum, în frunte cu Al-Qaida, au folosit această ură pentru a pune la cale atentate în Vest, inclusiv în America.
Statul islamic se numără printre forţele care au contestat strategia Al-Qaida, pentru că „a ales să-şi poarte Jihadul în afara Orientului Mijlociu”:
„Este incontestabil că evenimentele din 11 Septembrie au deschis un al doilea front, împotriva inamicului de departe, Statele Unite, departe de lagărele cu refugiaţi, departe de suferinţele cotidiene ale oamenilor din Orientul Mijlociu şi de tratamentul nedrept pe care-l sufereau din partea regimurilor arabe corupte. Mai mult, evenimentele de la 11 Septembrie au fost un atac pe care puţini din cadrul comunităţii jihadiste l-au aprobat. Efectuat în inima Statelor Unite, cu intenţia de a slăbi puterile Americi şi de a lipsi oligarhiile la putere în Orientul Mijlociu de sprijnul acesteia, atacul a ajuns să simbolizeze Jihadul în presa occidentală.
Deşi au fost unii care au aclamat prăbuşirea Turnurilor gemene, consensul regional a fost, de fapt, că asemenea tactici nu pot produce nimic bun. Dimpotrivă, a exporta lupta atît de departe ar putea avea consecinţe dezastruoase acasă. Şi a avut, într-adevăr.”
Autoarea crede, şi ţine să ne convingă şi pe noi de asta, că ISIS se deosebeşte de Al-Qaida printr-un ţel absent din campaniile organizaţiei lui Osama ben-Laden:
Constituirea unui stat al fundamentalismului islamic, menit a întruchipa, prin înfăţişarea drept Califat, visul multor musulmani privind existenţa unui spaţiu al musulmanilor, dar nu şi al regimurilor corupte şi occidentalizate, un stat în care să stăpînească Şaria.
Teza cărţii izvorăşte dintr-o realitate de necontestat, trecută cu vederea de opinia publică occidentală, manipulată de presa transformată în propagandă:
„Pentru prima dată de la Primul Război Mondial, o grupare armată redesenează harta Orientului Mijlociu trasată de francezi şi britanici. Purtînd un război de cucerire, Statul Islamic (IS), cunoscut anterior sub numele de Stat Islamic din Irak şi Levant (al-Sham), ISIL sau ISIS, elimină graniţele stabilite de Acordul Sykes-Picot din 1916. Astăzi, steagul negru cu auriu al IS flutură deasupra unui teritoriu mai mare decît cel al Marii Britanii sau al Texasului, de la ţărmul mediteraneean al Siriei pînă în inima Irakului, în zona tribală sunnită. De la sfîrşitul lunii iunie din 2014, această regiune este cunoscută sub numele de Califat Islamic, o titulatură care încetase de a mai fi folosită odată cu dezintegrarea Imperiului Otoman sub Atatürk, în 1924.”
Realitatea Statului Islamic – notează Loretta Napoleoni – nu e contestată în Occident.
Ea e prezentată însă – sugerează autoarea – de pe poziţiile aiuristice tipice felului aberant al Occidentului de a judeca restul lumii:
Statul Islamic e denunţat şi minimalizat ca un stat anacronic, în care funcţionează legi demult repudiate de democraţiile occidentale:
„Observatorii occidentali văd în Statul Islamic, la fel ca în al-Qaida mai înainte, o organizaţie anacronică, preocupată să dea înapoi ceasul Istoriei. Într-adevăr, refugiaţi sirieni şi irakieni descriu guvernarea sa drept nedeosebită faţă de cea a regimului taliban. Afişe interzic fumatul şi folosirea camerelor de filmat; femeilor nu li se dă voie să călătorească fără a fi însoţite de un bărbat din familie, sînt obligate să umble cu chipul acoperit şi nu pot purta panaloni în public. Totodată, Statul Islamic pare să fi iniţiat un fel de epurare religioasă prin intermediul unui prozelitism agresiv. Rezidenţii care nu au părăsit teritoriile Statului Islamic trebuie să-i adopte crezul salafist, în caz contrar, riscă să fie executaţi.”
Dacă-l raportăm nu la insul din Occident, cel căruia – vorba românului – i s-a urît de atîta bine, ci la insul din Orientul Apropiat, înnebunit de nesiguranţa vieţii, ros de inegalităţile sociale, un ins pentru care normele altor lumi n-au devenit norme de viaţă, Califatul e o realitate perfect acceptabilă:
„Însă dincolo de poleiala religioasă şi de tacticile teroriste se află o maşinărie politică şi militară angrenată pe deplin în construcţia naţională, ba chiar, şi mai surprinzător, aflată în căutarea unui consens ca urmare a cuceririlor sale teritoriale. Locuitorii enclavelor controlate de Califat susţin că sosirea luptătorilor IS coincide cu îmbunătăţirea administrării cotidiene a localităţilor în care trăiesc. Luptătorii IS au astupat gropile din drumuri, au organizat cantine volante pentru cei care şi-au pierdut casele şi au asigurat furnizarea continuă cu electricitate. Procedînd astfel, IS dovedeşte că înţelege oarecum că, în secolul XXI, noile naţiuni nu pot fi construite doar prin teroare şi violenţă. Pentru a reuşi, este nevoie de consens popular.”
Din ceea ce scrie autoarea înțelegem rapid cauza exodului din Siria și Irak:
O uriașă parte a teritoriului național al Siriei și al Irakului se află sub stăpînirea ISIS. Dincolo de impunerea Șariei, Califatul alungă mii de sirieni și irakieni în cadrul a ceea ce am putea numi epurare religioasă.
Așadar, pentru a elimina cauza principală a Noii Migrații, se impune eliminarea Califatului din Siria și din Irak.
Teoretic, Americanii au declanșat (cu un an în urmă) o Operațiune de eliminare a ISIS. Numai că această Operațiune, căreia i s-au alăturat și englezii și francezii, a fost și este un dezastru:
1. Pentru a cuceri un teritoriu pe care se află o forță de ocupație trebuie să trimiți trupe la sol.
2. Bombardarea Califatului sporește exodul populației. Terorii ISIS i se adaugă teroarea bombelor lansate de Coaliția lui Obama. Victimele acestei terori sînt mai puțin din rîndul teroriștilor, care se ascund, și mai mult din rîndurile populației civile, care rămîne expusă.
La discuția de la B1tv, Traian Băsescu a avansat drept soluție sprijinirea militară a lui Assad. Teritoriul stăpînit de ISIS e pînă la urmă teritoriul sirian. Singurii care se pot bate la sol cu ISIS sînt sirienii. Evident, cum aceștia au pornit-o spre Europa, în curînd nu vor mai fi bărbați în stare să se bată.
Aceasta e soluția soluțiilor, întrevăzută nu numai de Traian Băsescu, dar și de alți politicieni europeni.
Acestei soluții i se opun însă cu îndîrjire SUA.
De ce?
Răspunsul ni-l dă o declarație recentă a liderului Al-Qaida, egipteanul Ayman al-Zawahri:
„Trebuie să ne concentrăm acum să mutăm războiul chiar în căminele şi oraşele din Occidentul cruciat şi în mod special în America”.
Ce spune autoarea despre conflictul dintre ISIS și Al-Qaida?
Că în timp ce Al-Qaida e adepta atacurilor sinucigașe în interiorul Occidentului, ISIS pledează pentru cucerirea și stăpînirea unui imens teritoriu în Orientul Apropiat sub numele de Califat.
Dacă ne gîndim că americanii au interesul să-l răstoarne pe Assad, pentru că acesta e omul Rusiei, de ce s-ar osteni ei să alunge ISIS de pe teritoriul sirian?
Pentru că a declanșat un Exod care a creat una dintre cele mai mari Crize postbelice în Europa?
Păi ce, a provocat o Criză pe continentul american?!