Un Comunicat postat ieri, marți, 27 ianuarie 2015, pe la prînz, pe site-ul Administrației prezidențiale, a stîrnit un freamăt de Breaking-news-uri adevărate în presa noastră, tot mai frustrată de tăcerile zîmbărețe ale lui Klaus Iohannis:
„Directorul Serviciului Român de Informații, domnul George Maior, și-a înaintat demisia de la conducerea SRI Președintelui României, marți, 27 ianuarie a.c. Președintele României, domnul Klaus Iohannis, i-a acceptat demisia, se arată în comunicatul de pe site-ul Administrației Prezidențiale.”
Din start, trebuie remarcat uriașul progres al președintelui Prea Mult Ales în materie de dialog cu propriul popor.
Comunicatul a fost postat pe site-ul Administrației Prezidențiale.
Slavă Domnului că n-am aflat de demisia Directorului SRI de pe Facebook-ul scris de alții al lui Klaus Iohannis sau de pe cel al casnicei Tatiana Bran, între două oale de sarmale, date în fiert deopotrivă pentru soț și pentru Domnul Președinte.
Klaus Iohannis ne-a obișnuit deja cu secretoșenia de tip Iosif Vissarionovici Stalin, pe care o confundă cu cea de tip Regele Soare.
Astfel că e greu de crezut că, în afara acestui text constipat, vom afla în acest mileniu adevăratele motive ale demisiei lui George Maior.
La directorii CIA am putut remarca tendința de a scrie și publica memorii după plecarea din funcție.
Cum SRI nu este CIA, nu mă aștept ca George Maior să ne destăinuie vreodată în scris ce s-a întîmplat în această marțe de fine de ianuarie, zi care mare lucru nu anunța pentru a hrăni Breaking News-urile.
În absența minimelor explicații, firești într-o democrație adevărată, dat fiind că e vorba de o demisie la care puțină lume se aștepta, explicabile la noi, în Balcani, în presă, la colțuri de stradă și la mese de bodegă, s-au ivit și înflorit presupunerile.
Voi trece în revistă explicațiile care se dau demisiei lui George Maior, atît pentru a lua seamă la ce se întîmplă cînd se refuză transparența, dar și pentru a căuta să dibuim noi o posibilă explicație:
1. George Maior și-a pregătit demisia prin intervențiile sale deosebit de critice la adresa CCR, instituția nășicului Greblă și a jurisconsulului de CAP, Augustin Zegrean, în chestiunea celor trei legi ale Siguranței naționale, respinse de CCR pe bandă rulantă.
2. George Maior a fost forțat să demisioneze de un Klaus Iohannis înnebunit că va trebui să se scoale de dimineață pentru a arbitra conflictul dintre SRI și CCR.
3. George Maior a demisionat, pentru că asupra SRI, instituția care alimentează DNA cu informații vitale în lupta împotriva Corupției, se exercită presiuni uriașe din partea tuturor politicienilor, dar și al mogulilor, s-o lase mai moale cu urcarea către Corupția de partid.
4. George Maior a demisionat în înțelegere cu Klaus Iohannis, pentru a putea candida la postul de premier al unui Guvern de Uniune Națională, singurul Guvern care i-ar conveni Președintelui Imperator.
Toate aceste ipoteze trebuie confruntate cu cîteva adevăruri ale realității:
- Intervențiile lui George Maior în chestiunea celor trei legi ale Siguranței naționale ies din felul de a fi al lui George Maior din ultimii zece ani. Desigur, spectacolul de toaletă publică al solidarității CCR cu nășicul corupt, încercarea tractoristului Augustin Zegrean (ca și Daniel Morar, alt rezultat al rătăcirilor de o clipă ale lui Traian Băsescu!) de a-l apăra pe Toni Greblă, lansînd insinuări puturoase, ar fi scos din minți pînă și un stîlp de iluminat public. E greu de crezut însă că George Maior s-a enervat în cadrul unui interviu nu numai acceptat, dar și înregistrat, atît de tare, încît să nu mai ia seamă la vorbele spuse.
Dar nu numai atît.
Duminică seara, George Maior a intervenit în direct la emisiunea lui Cătălin Striblea de pe B1 tv cu un drept la replică. În cei zece ani de mandat, despre SRI s-au spus lucruri mult mai groaznice decît insinuările rău mirositoare ale lui Augustin Zegrean. Și cu toate acestea, nu numai directorul SRI, dar nici purtătorul de cuvînt al SRI n-au simțit nevoia să intervină polemic în spațiul public. Nu se înșală, așadar, cei care susțin că George Maior și-a pregătit atent ieșirea din scenă. Pe deoparte, rămînînd în memoria celor de la Servicii drept un director politic care s-a sacrificat pentru ei, pe de alta, creînd condițiile pentru ca opinia publică să-l scuipe (deși eu cred că nu merită să sacrificăm un scuipat pe o asemenea nulitate) pe Augustin Zegrean, ajuns în fruntea CCR cînd, de fapt, nici în fruntea unui atelier de cizmărie de damă n-ar fi meritat.
- Postura asumată de președinte Imperator îi cere lui Klaus Iohannis să decidă doar în chestiuni care nu stîrnesc scandal: Muzeul Comunismului, comemorarea Holocaustului, vizitele în străinătate. Demisia lui George Maior îi dă mari bătăi de cap, cu atît mai mari cu cît, în această fază de început, nu cred că președintele avea nevoie de putere asupra Serviciilor. Aceste bătăi de cap reprezintă decizia de a desemna un succesor, decizie care ar fi controversată și dacă l-ar pune pe James Bond, dar și faptul că e la mîna lui Victor Ponta. Președintele propune, dar cel care dispune e Parlamentul, care Parlament are o majoritate la mîna lui Ponta. E greu de crezut că Famiglia Victor Ponta nu va încerca să pună în fruntea SRI un alt Toni Greblă.
Nu știm și nici nu cred că vom ști prea curînd adevăratele explicații ale întîmplărilor de marți: demisia lui George Maior, dar și acceptatea rapidă a demisiei de către Prea Alesul.
Știm sigur însă că va fi destul de greu de găsit un înlocuitor al lui George Maior într-o vreme cînd clasa politică, în întregimea ei, dă semne de maximă nervozitate față de amploarea luată de lupta împotriva Corupției.