Moțiunea de cenzură depusă de PNL împotriva lui Victor Ponta, premieră în istoria politicii românești, deoarece nu s-a cerut demisia Guvernului, ci doar demisia premierului, a căzut cu strălucirea unui foc de paie.
Eșecul la vot era previzibil.
Aritmetica parlamentară spunea cu mult înaintea momentului de marți dimineață că Guvernul Victor Ponta va supraviețui și acestei încercări venite dinspre Opoziție.
Deși dezinformările copilărești lansate de PNL pe site-urile fomiste lăsau să se înțeleagă negocieri de culise angajate cu alte partide decît PSD din Coaliția majoritară, pe zi ce trecea devenea tot mai limpede că nu se întreprindea nimic serios în acest sens.
Ar fi fost și greu de crezut că Gabriel Oprea are puseuri de sinucigaș, renunțînd la locul important din actuala Guvernare de dragul ochilor deloc căprui ai Alinei Gorghiu.
Au mai fost și alte Moțiuni picate cu brio de cînd s-au concubinat două partide – PDL și PNL – pentru a ieși, prin cezariană, un monstru politic – așa-zisul PNL.
Nici una însă n-a lăsat impresia unui eșec devastator ca această Moțiune.
Dacă luăm în considerare și lamentabila inițiativă a lui Vasile Blaga de a aduce cu autocarele din țară, pe banii furați de la ANRP în timpul Guvernării PDL, bani trecuți cu vederea de Binomul SRI-DNA, Poliția Politică prezidențială, vom avea imaginea celui mai mare eșec politic al PNL de la scrutinul prezidențial încoace.
Pe marginea acestui eșec va boci îndelung și cu oftaturi – sînt sigur – toată presa care așteaptă famelică venirea PNL la guvernare pentru a primi și ea o ciozvîrtă.
Nu-mi propun să mă alătur bocitoarelor cu interes de bani negri.
Cred că s-ar impune o analiză necruțătoare a acestui eșec pentru a vedea care-i sînt cauzele, atît cele ținînd de momentul Moțiunii, cît și cele ținînd de politica PNL în general.
Cauzele imediate țin, desigur, de tema Moțiunii.
Știind că Moțiunea va pica la vot, liberalii au justificat depunerea ei prin nevoia de a dovedi electoratului lor, dar și românilor în general că sînt veritabili senzori la stările de spirit din țară.
Din acest punct de vedere, peste tot în lume, o Moțiune de cenzură, ca de altfel o Moțiune în general, trebuie să exprime o stare de spirit a poporului, o revoltă, o nemulțumire măcar.
Chiar dacă Moțiunea pică, ea își face efectele favorabile pentru cei care au depus-o atît prin conștiința electoratului că partidul de Opoziție a pus degetul pe rană, cît și prin noua lovitură dată partidului de Guvernămînt.
Deși n-a picat, Guvernul s-a mai erodat un pic.
Să luăm la bani mărunți Moțiunea de cenzură.
Pe cristoiublog.ro am semnalat ciudățenia întruchipată de Moțiune:
„ Moțiunea de cenzură a PNL vizează nu Guvernul Ponta, ci un singur om din Guvernul Ponta:
Premierul.
Textul Moțiunii nu cere demisia întregului Guvern. Textul Moțiunii de cenzură cere demisia doar a premierului Victor Ponta:
«Așadar, stimați parlamentari, dragi români, Victor Ponta trebuie să plece din fruntea Guvernului, pentru că...»”
Urmează niște bla-bla-uri patetice ca o ceapă, luate de pe Facebook-urile Alinei Gorghiu și al lui Cătălin Predoiu despre nenorocirile întruchipate de prezența lui Victor Ponta în fruntea Guvernului.
Nici un cuvînt despre Guvernul Ponta, despre celelalte partide care alcătuiesc Coaliția majoritară.
De unde tragem concluzia că activitatea Guvernul e excelentă din punctul de vedere al Moțiunii de cenzură.
Disocierea între Victor Ponta și ceilalți miniștri se manifestă și în apelurile adresate lui Gabriel Oprea și Liviu Dragnea nu să plece de la Guvernare, cum ne-am aștepta de la o Moțiune de cenzură, ci să se desolidarizeze de Victor Ponta:
«Domnule Gabriel Oprea, vrem să ne spuneți tuturor, acum, care este interesul național care reclamă menținerea lui Victor Ponta cu prețul decredibilizării acestei țări. Puneți în balanță promisiunea făcută lui Ponta și interesul acestui popor. Ce alegeți?! Domnule Liviu Dragnea, vorbeați recent de resetarea clasei politice, de o nouă politică. Sprijinindu-l pe Ponta, nu faceți decât să vindeți iluzii românilor.»
Ce vor Liberalii prin Moțiunea de cenzură?
Să plece Victor Ponta, dar să rămînă Guvernul Coaliției PSD-UNPR, ALDE!
Pentru că Guvernului nu i se poate reproșa nimic.”
Cum s-a ajuns la această bizarerie?
Nu numai din funambuleasca incapacitate a conducerii PNL de a produce o ruptură în politica de clișee de pînă acum – Moțiuni, texte proaste pe facebook, trăncăneli prin studiourile tv –, dar și din necesități obiective. Guvernul Victor Ponta merge bine din punct de vedere social-economic sau cel puțin asta e imaginea larg răspîndită în România de azi. E greu să depui o Moțiune împotriva unui Guvern care beneficiază, în materie de administrare a țării de una dintre cele mai bune imagini postdecembriste.
Dacă pînă și autorii Moțiunii sînt convinși că Guvernului nu i se poate reproșa nimic, să vedem de ce trebuie totuși să cadă Victor Ponta.
Ce a făcut Victor Ponta pentru ca PNL, în numele românilor să-i ceară demisia printr-o Moțiune de cenzură?
A fost trimis în judecată.
Trimiterea cuiva în judecată nu înseamnă nimic sau mai precis nu spune nimic despre respectivul.
Potrivit Comunicatelor DNA și Diviziei Presă a Binomului SRI-DNA, Victor Ponta fost trimis în judecată pentru corupție.
În chip curios, Moțiunea nu insistă pe acuzația Victor Ponta corupt, Victor Ponta jefuitor al Poporului, Victor Ponta care s-a îmbogățit prin mită, ci pe faptul c-a fost trimis în judecată.
Toată Moțiunea se ridică pe temeliile credinței că trimiterea în judecată a lui Victor Ponta e o mare nenorocire pentru țară, un dezastru, ceva echivalent cedării Ardealului sau tăierii pensiilor și salariilor:
„Am cerut convocarea Parlamentului pentru a discuta despre cum vrem, dar în primul rînd despre cum doresc românii să arate România, mîine. Constatăm cu toții că sîntem singura țară din lume în care există un prim-ministru inculpat trimis în judecată, aflat încă în funcție.
Partidul Național Liberal a decis să depună, de îndată, această moțiune de cenzură împotriva Guvernului pentru că situația actuală, cu un premier trimis în judecată, compromite o națiune întreagă. În orice altă țară din UE premierul și-ar fi dat demisia în momentul următor începerii urmăririi penale, adică acum mai bine de trei luni de zile.
În acest moment, România are un prim-ministru care în orice cancelarie europeană este privit doar ca un inculpat. Au apărut chiar exemple concrete de miniștri luați în derîdere de omologii lor din cauza acestui politician, care se vrea de neînlocuit. Toți oficialii europeni știu că Victor Ponta se află în boxa acuzaților.”
De ce trebuie demis Victor Ponta?
Pentru că Poporul român trăiește rău?
Pentru c-a fost prins cu fraudă enormă în dauna cetățenilor plătitori de taxe și impozite?
Pentru c-a sporit criminalitatea pînă acolo încît nu mai poți ieși pe stradă decît înarmat cu un topor?
Pentru că România a fost dată afară din UE și din NATO?
Pentru că prezența sa în fruntea Guvernului a dus la pierderea independenței?
Nu.
Victor Ponta trebuie să plece pentru că prezența sa în fruntea Guvernului lovește grav imaginea României în lume.
Cît de neghiob politic trebuie să fii ca să crezi că Poporul român are insomnii la gîndul că un premier trimis în judecată „în orice cancelarie europeană este privit doar ca un inculpat”?
Nici dacă ar străbate un timp al sărăcirii, românii n-ar fi sensibili la o chestiune precum imaginea României în cancelariile europene, d-apoi cînd cel puțin ca impresie străbat una dintre cele mai bune perioade social-economice din istoria postdecembristă.
Luînd seamă la acest text, te întrebi dacă liderii liberali trăiesc în România sau pe Marte, unde s-a descoperit apă.
Toate sondajele arată că în aprecierea unui primar trimiterea în judecată și chiar intrarea la pușcărie nu contează în proporțiile în care contează buna administrare a localității.
În cazul lui Victor Ponta, bunei administrări a țării i se adaugă drept cauză pentru care Moțiunea liberalilor n-a dat curs unei stări de spirit a Poporului, motivul pentru care a fost trimis în judecată.
Aberația de a ancheta un premier al României pentru o chestie de pe vremea cînd era doar avocat și care ține de un contract civil, devenită împuțăciune a Binomului SRI-DNA în clipa cînd Rața mecanică a măcănit imediat că vrea demisia lui Victor Ponta, a făcut din trimiterea în judecată a premierului cel puțin în ochii marii majorități a românilor, cu excepția ofițerilor acoperiți din presă, un caz evident de folosire a Procurorilor pentru a dărîma un guvern performant.
Și-n clipa în care vin să-i ceară demisia lideri politici precum Vasile Blaga, beneficiind de imunitate la furat, sau Alina Gorghiu, ea însăși beneficiară a unor contracte cu statul suspecte, cum să exprimi punctul de vedere al românilor?
De fapt, dacă privim mai bine Moțiunea, vom observa că, pentru a nu vorbi de funie în casa spînzuratului, liderii PNL, cei de la PDL mai ales au evitat să pună accentul pe corupție.
Sînt liderii liberali atît de neghiobi încît să nu-și fi dat seama că Moțiunea e o prostie din toate punctele de vedere?
Nu cred.
Cred mai degrabă că PNL s-a grăbit să depună Moțiunea de cenzură acum, epuizînd toate posibilitățile pentru sesiunea aceasta parlamentară pentru a face pe plac lui Klaus Iohannis.
Chestia cu imaginea României e o obsesie a lui Klaus Iohannis. Noi, 17 septembrie 2015, în Statementul de după ședința CSAT, dedicată subiectului dramatic al anului 2015- Criza Refugiaților- Klaus Iohannis se grăbește să se refere la trimiterea în judecată a lui Victor Ponta:
”În fine, în timpul CSAT-ului pe media a apărut o ştire pe care vreau să o comentez doar foarte pe scurt. Mă refer la trimiterea în judecată a Primului-ministru în dosarul în care este acuzat de anumite fapte penale. Situaţia, după părerea mea, este din ce în ce mai problematică pentru Primul-ministru, este din ce în ce mai problematică pentru guvern şi din ce în ce mai problematică pentru PSD. Dar, trebuie să recunoaştem că imaginea României are foarte mult de suferit de pe urma acestei chestiuni.”
Vineri, 18 septembrie 2015, Vasile Blaga și Alina Gorghiu anunță într-o conferință de presă depunerea unei Moțiuni de cenzură avînd ca temă Cît are de suferit Imaginea României în lume din cauza trimiterii în judecată a lui Victor Ponta.
Cîteva zile mai tîrziu netam-nesam, pe 21 septembrie 2015, PNL depune Moțiunea de cenzură al cărui text e o simplă dezvoltare după formula apei puse în vin a tezei lui Klaus Iohannis.
Pe 23 septembrie 2015, în cadrul Conferinței de presă consacrate poziției noastre față de cotele obligatorii de refugiați, Klaus Iohannis revine la obsesia sa fundamentală:
Victor Ponta compromite imaginea României în lume.
Din acest punct de vedere, președintele salută Moțiunea de cenzură a PNL despre care spune că ”va rezolva o problemă mare a României, faptul că are un prim-ministru trimis în judecată. Sîntem unici, în sensul negativ, cu un astfel de prim-ministru”.
Lesne de recunoscut identitatea dintre teza Moțiunii și teza prezidențială.
S-a inspirat Klaus Iohannis de la Moțiune sau Moțiunea de la Klaus Iohannis?
Răspunsul îl dau cîteva fapte greu de explicat în cazul unei Moțiuni ivite din inițiativa liderilor PNL:
- Liderii PNL, întrebați la începutul sesiunii parlamentare, pe 1 septembrie 2015, dacă vor depune o Moțiune de cenzură, au răspuns că vor depune doar după ce, ”prin consultare, eventual, cu alte grupuri parlamentare atunci când vor fi create condiţii.”
- Moțiunea a fost depusă și supusă votului fără minime negocieri cu alte grupuri parlamentare. Ba chiar dacă ne gîndim la apelurile patetice făcute lui Gabriel Oprea în text, liderilor PNL nici nu le-a trecut prin cap să se consulte cu alte forțe parlamentare.
- Înșisi liderii PNL au declarat înaintea votului că Moțiunea n-are nici o șansă să treacă. Avînd în vedere că PNL a epuizat în această sesiune posibilitățile de a mai depune o Moțiune de cenzură, irosirea șansei de a doborî Guvernul doar așa de dragul imaginii s-ar explica doar printr-o turmentare care i-a lovit peste noapte. Greu de crezut că un vulpoi ca Vasile Blaga își permitea să tragă un glonț în vînt doar așa, de dragul imaginii.
Sunt acestea suficiente date pentru a lansa ipoteza că liderii PNL s-au lansat în incredibila aventură a Moțiunii de cenzură condamnată să fie un dezastru numai și numai la presiunea cuiva, de care ascultă.
Iar cel de care ascultă nu e nimeni altul decît Klaus Iohannis.
Dacă ne gîndim bine cel obsedat de debarcarea lui Victor Ponta e Klaus Iohannis.
După cum dovedesc multe dintre gesturile sale nelalocul lor, Klaus Iohannis se îmbolnăvește de ficat cînd cineva din politică îl sfidează în public.
Victor Ponta s-a numărat printre puținii politicieni care au cutezat să-l sfideze începînd cu atacul în chestiunea Codului silvic.
De atunci relația lui Klaus Iohannis cu Victor Ponta e afectată grav de furia oarbă a celui de la Cotroceni că Victor Ponta n-a fost demis încă.
O furie care-și găsește expresia în năpustirea asupra liderilor PNL după eșecul Moțiunii a întregii Divizii Presă a Binomului SRI-DNA.
Slugarnici cum îi știm, liderii din PNL s-au grăbit să-i facă pe plac Jupînului de la Cotroceni.
Chiar și cu prețul intrării în rahat.
Mai ales că pentru un politician român intratul în rahat e o obișnuință.