În Spovedania de la Hotnews prima dintr-o serie încheiată cu spovedania făcută unui site de periferie al lui Dan Voiculescu, Elena Udrea a dezvăluit c-a ţinut în Campania electorală un soi de jurnal, menit a consemna ciudăţeniile de care lua cunoştinţă. Despre ciudăţeniile campaniei electorale din 2014, unul dintre cele mai pline de enigme momente din istoria postdecembristă, alături, poate, de teroriştii din decembrie 1989, de mineriade şi de retragrea lui Emil Constantinescu, am scris constant de a lungul confruntării, şi după, atît pe cristoiublog.ro, cît şi în Evenimentul zilei. Din cîte-şi mai amintesc unii cititori, dintre cei a căror memorie n-are nevoie de lecitină, am şi publicat la un moment dat un număr de întrebări cărora le căutam zadarnic răspunsul, începînd cu scoaterea din joc a lui Crin Antonescu şi terminînd cu Scandalul Votului din Diaspora.
Explicabil de ce luni seara, cînd m-a sunat Elena Udrea pentru a-şi exprima amărăciunea faţă de asprimea tonului meu la o intervenţie tv (asprime nu faţă de situaţia de anchetată, ci faţă de declaraţiile publice despre stăpînirea României de către un singur om, care, culmea! nu era Traian Băsescu), a venit vorba de jurnalul invocat la Hotnews. Elena Udrea mi-a promis că-mi va trimite o copie a doua zi, marţi. Cum n-am primit-o, miercuri seara, pe cristoiublog.ro şi la B1 Tv, la dialogul cu Cătălin Stiblea, am făcut apel la Elena Udrea să-şi respecte promisiunea, reproşîndu-i că ne face pe toţi laşi, pentru că n-o credem pe cuvînt, fără să ne pună la dispoziţie probe.
Joi, 5 februarie 2015, am primit textul.
E un Document de 50 de pagini, format A4, scris de mîna Elenei Udrea. Începe pe 4 noiembrie 2014, după anunţarea rezultatelor finale din primul tur, şi se încheie joi, 28 ianuarie 2015, înainte de convocarea la DNA.
O regulă nescrisă a gazetăriei – şi pe care eu am respectat-o din 1968 pînă acum – impune să ceri permisiunea de publicare celui care-ţi dă o informaţie off the record. Considerînd că Jurnalul are acest caracter, am cerut Elenei Udrea permisiunea să scriu despre el.
M-am grăbit să scriu (deşi a trebuit să-l desluşesc cu greu) ca despre un Document ajuns sub ochii mei de iscoditor al trecutului, şi nu de jurnalist.
În Jurnal sînt multe nume (inclusiv al subsemnatului) şi întîmplări precise invocate de Elena Udrea. Nu le voi da, deoarece nu-mi permit să arunc în spaţiu public nume de personalităţi despre care Elena Udrea face afirmaţii teribile: de la cea despre ofiţerii acoperiţi, pînă la cea despre o anume situaţie stînjenitoare. Elena Udrea are documentul. Cine vrea să-l publice, n-are decît să-l ceară.
Eu mă voi mulţumi cu cîteva considerente generale:
1) Documentul e mult mai echilibrat şi prin asta credibil decît spovedaniile Elenei Udrea din ultimele zile.
Dacă ar fi vorbit aşa cum a scris, aş fi fost atent la argurmentele ei.
De aceea îl şi iau în serios. El îmi confirmă teza că alegerile din acest an au fost o bătălie pe viaţă şi pe moarte pro sau contra Victor Ponta. În această bătălie, SRI a fost implicat de o parte şi de alta.
Prin George Maior - de partea lui Victor Ponta.
Prin Florian Coldea - împotriva lui Victor Ponta.
Cum Klaus Iohannis era candidatul cu cele mai mari şansedintre adversarii lui Victor Ponta, Florian Coldea a fost pentru Klaus Iohannis.
2) Această bătălie crîncenă a părut pînă duminică 16 noiembrie 2014, la prînz, cîştigată de Victor Ponta.
Înaintea celui de-al doilea tur, cu 10% avans pentru Victor Ponta (înţeleg - repet – din cele scrise de Elena Udrea), funcţiile erau împărţite: Victor Ponta – preşedinte, George Maior - premier, Gabriel Oprea - la SRI.
3) Instituţia cea mai asaltată a fost ICCJ. Elena Udrea descrie pe larg bătălia dusă de Gruparea Ponta pentru ca ICCJ să-l declare incompatibil pe Klaus Iohannis şi bătălia dusă de cealaltă grupare pentru amînarea deciziei pînă după alegeri.
4) În această bătălie, Elena Udrea a fost categoric anti-Iohannis. Nu spun pro-Ponta, ci anti-Iohannis. Poate și pentru că se considera ea îndreptățită să fie președinta României din partea Dreptei. Ea merge peste tot, insistă, pune o vorbă bună, pune o vorbă rea, discută pentru ca Klaus Iohannis să nu cîştige.
5) Aşa cum am bănuit, Traian Băsescu nu e de partea Elenei Udrea. El ascultă ce-i spune Elena Udrea despre Florian Coldea, despre ICCJ, dar, din cîte se vede din Document, face cum îl taie capul.
6) Din document nu apare o clipă implicarea Politicului.
ACL nu există.
Există doar instituţiile care se bat.
7) Elena Udrea mi se dezvăluie mult mai implicată decît am crezut. Are acces peste tot, de la Preşedinte pînă la SRI, transmite informaţii, lansează profeţii, avertismente.
8) Sebastian Ghiţă joacă dublu. Cînd Elena Udrea îi reproşează că RTV o critică pe ea, care l-a ajutat să-şi facă post tv, Sebastian Ghiţă răspunde că el nu mai controlează postul.
Îl controlează Florian Coldea!
Culmea e că Elena Udrea îl crede.
9) Am scris de-a lungul campaniei despre bătălia instituţiilor de forţă pentru victoria unuia din candidaţi fără a avea habar de culisele dezvăluite de Elena Udrea.
Documentul îmi confirmă.
10) Elena Udrea scrie că Florian Coldea îşi justifică implicarea prin salvarea României de la pericolul PSD-izării absolute a ţării.
Ea crede că Florian Coldea a contribuit la victoria lui Klaus Iohannis pentru a ajunge directorul SRI.
În spovedaniile publice susţine că pentru a pune stăpînire pe ţară.
Din cîte se ştie, am avut mari obiecţii faţă de teza unui Florian Coldea care vrea să stăpînească ţara.
Teza unui Florian Coldea care vrea să ajungă directorul SRI mi se pare mai credibilă.
Despre asta și despre interesul Codruței Kovesi, am scris de a lungul campaniei electorale. Spre deosebire de deontologi, nu mă miră situația asta. În toate democrațiile, șefii instituțiilor de forță se implică în campaniile electorale prezidențiale mai mult sau mai puțin subtil.
Așa cum am ținut să precizez după alegeri, înfrîngerea lui Victor Ponta și-a avut cauza principală în persoanlitatea lui Victor Ponta. Dacă ar fi ajuns președinte, în cîteva luni ar fi fost dat jos prin ample mișcări de stradă.
Atît de Ciocoi PSD-ist ar fi fost!
Potrivit înţelegerii, după lectura Jurnalului am sunat-o pe Elena Udrea.
M-a întrebat ce părere am despre Document.
I-am spus:
Doamnă, a fost, ca la toate prezidenţialele postdecembriste, o bătălie pe viaţă şi pe moarte.
Unii au cîştigat.
Alţii au pierdut.
Din nenorocire, dumneavoastră aţi pierdut.
- Aveţi dreptate!, a recunoscut ea cu o luciditate care i-a lipsit în aceste zile